iertare parinteasca – Versuri.pro

Florin Salam - Doamne Cât Sunt de Greșit!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Doamne cât sunt de greșit
În fața lu’ tatăl meu
Nu cred c-am să pot să uit
L-am rănit atât de greu
El doar de bine mă-nvață
Și-n seamă nu l-am luat
Mi-a arătat drumul în viață
Și nu l-am apreciat.

Refren: (x2)
Of, cât sunt de păcătos!
Abea acum recunosc
L-am lăsat singur plângând
Tată știu că sunt greșit!
Tată rău te-am necăjit!

I-am spus numai vorbe grele
Cât de rău l-am supărat
Și i-am luat din putere
Mâna la el am săltat
„Pofta de viață i-ai luat!”
Plângând spune mama mea,
„Of ce ușor l-ai înjurat
Să nu-i mai vorbești așa!”.

Refren:
Of, cât sunt de păcătos!
Abea acum recunosc
L-am lăsat singur plângând
Tată știu că sunt greșit!

„Of tu copilașul meu
Ce mă necăjești mereu
Te-am iertat n-am ce să fac
Ramai scumpul meu băiat!”

2Aksandros - Tată!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am greșit atât de grav..
Nici Dumnezeu nu poate ierta
Fapta unui om bolnav
Ce nimeni-n veci n-o va purta.
I-am șocat pe toți, pe Dis și Deus,
I-am scârbit cum nu credeau;
La Judecată nu voi fi adus,
Nemuritorii mureau de mă vedeau.
Tată! Voi putea eu oare
Să obțin a ta iertare?.
Iadul cel mai rău să mă-nghită,
Sunt ființa cea mai umilită,
S-aruncați cu pumnale-n mine,
Pământu-mi scuipă al meu sânge,
Sunt mort-n extrema rușine
Că mi-am făcut tatăl a plânge.
Am simțit cum se topește
Sufletu-n mine de disperare,
Cum viața de tot mi-o stârpește
A lui lacrimă și-ntristare.
Tată, nicicând nu voi primi iertarea
Și-mi refuz șansa, mântuirea,
În genunchi mă prăbușesc la toți-n cale
Să mă-ngroape tot în smoale,
Să-mi smulgă inima s-o rod,
Sângele prin gât să ardă,
Să mă zbat ca un irod.
Nicicând chinul să sfârșească,
Suferința să-mi sporească,
Cu remușcări să mă străpungă
Căci mi-am făcut tatăl să plângă!

Born Again - Fiul Risipitor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

A fost odată, într-o țară-ndepărtată
Un om ce-avea doi fii, și multe bogății
Dar iată că într-o zi, mezinul la tatăl său veni, spunându-i:
„O, tată drag, m-am hotărât, cu averea mea eu azi mă duc în lume, plec de la tine,
Căci singur eu doresc un rost în viață să-mi găsesc!”
Și astfel el plecă din casa tatălui,
lăsând în urma lui
lacrimi și durere, lacrimi și durere X2.
Dar în lume tânărul bărbat, a dus o viață de om destrăbălat, om destrăbălat
Banii săi toți i-a risipit doar pe lucruri de nimic
Și în curând el a ajuns sărac și gol și fără ajutorul nimănui
Și cât de mult și-ar fi dorit să guste și el mâncarea porcilor,
dar nimeni, nimeni, nimeni, nu i-o dădea, nu, nu X2.
Și atunci în fire și-a venit, s-a privit și adânc el s-a mâhnit
Și la tatăl său atunci el s-a gândit, cât de mult l-a întristat fiindcă nu l-a ascultat și de-acasă a plecat.
Tată, mă întorc la tine și nu sunt vrednic să mai fiu copilul tău x2
Am păcătuit împotriva cerului și-mpotriva ta x2.
Tată, mă întorc la tine, te rog lasă-mă să fiu argatul tău x2.
Când era încă departe, tatăl său l-a zărit
Cu lacrimi în ochi, bucurie-n suflet l-a primit
L-a-mbrățișat, l-a sărutat cu duioșie, el l-a mângâiat x2
Căci îl crezuse mort, și iată a-nviat,
era pierdut dar l-a răscumpărat.
Fiul meu, fiul meu, te-am iubit mereu x2
Ai fost mort și-ai înviat, ai fost pierdut și te-am aflat, fiul meu, fiul meu x2.