iarna romantica – Versuri.pro

Lucaci Florentin - Nevasta Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nevasta mea.
E iarna grea, afară vânt și ger,
Fulgi de zăpadă cad din cer.
În casă sobele de fontă frig,
Pisica de frig s-a făcut covrig.
Ard lemnele cu mare vâlvătaie,
Cărbunii aprinși frigul înmoaie.
Sunt câteva zile până la Crăciun,
Ai făcut cornulețe cu magiun.
Și ce-ți veni ție deodată,
Ai ieșit în oraș pe-nserat,
În pardesiu, la gât cu naframa,
În cap căciula mare de blană,
Roșie la față de vânt și de ger,
Fulgi de zăpadă topiți efemer.
Căutai cărți bune prin librărie,
Exact cum îmi plăcea și mie.
E iarnă afară, eu singur acasă,
De ger și zăpadă nu-mi pasă.
La bloc toate caloriferele reci,
Părea că așa vor fi în veci.
Eram, îmi amintesc, în sesiune,
La ce obiect, mi-e greu a spune.
Un fel de vacanță de iarnă,
Cu frig și cu multă zăpadă.
De atâta învățat, lucrat și citit,
Pe-nserat eram deja obosit.
Și-am decis și eu, ca oricare,
Ies și eu la o mică plimbare.
Deși-mbrăcat cu palton
Și-n bocanci, ca un domn,
În față bătea crivățul aprig
Și de frig îmi venea să strig.
Am intrat unde-mi plăcea mie,
La cald, în aceeași librărie,
Căutând cărți bune prin rafturi,
Te-am văzut închisă la nasturi.
Un zâmbet amplu mi-ai afișat,
M-a-ncalzit, nu m-a deranjat.
Reflex la zâmbet am răspuns,
Erai deja un mister de pătruns.
Apoi am dat de doi ochi căprui,
Ce-acum nu furau inima oricui.
Cartea însă o clipă m-a distras,
Ai dispărut, singur am rămas.
Am lăsat cărțile, am lăsat tot,
Cum puteam fi atât de idiot?
Am ieșit repede din librărie,
Afară la ger, zăpadă și urgie.
Măcar un semn de-a-ți da ție,
Nu era nimeni până-n periferie.
Și trist m-am întors în galerii,
Urcând treptele-ncet la etaj,
Îmi ziceam că n-am avut curaj,
Ca un papa-lapte sau iaurt,
Din prima eu te-am pierdut.
Nu tu, tu, tu, pe o ușă ai apărut,
Direct spre mine tu ai venit,
Noi doi din nou ne-am întâlnit.
Pe-aci ce cauți? te-am întrebat,
Ce-ai răspuns n-a mai contat,
A fost frumos ce-a urmat,
Iubire mare ca-n povești,
Am așteptat un pic să crești,
Și-n iarna aceea mare,
Mergeam peste zăpezi,
Nu mai făceam cărare,
Nu-ți venea să crezi!

Lora - De Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nori plini de zăpadă
Nu pot să mai reziste
S-arunce peste noi
O albă catifea
Atunci noi amândoi
Vom ține palmele deschise
Să prindem cel mai sincer fulg de nea.
Și vom privi o vreme
Oceanul nesfârșit
Pe care dintr-o dată
Cu gândul vom topi
Îmi va cădea în palmă
Un singur fulg și-atunci
Voi ști că-i de la tine
Căci nu se va topi.

Refren:
Când va ninge vom ști
Că și noaptea-i o zi
Doar că soarele nu-i de găsit. No!
Întunericul e o zăpadă și el
Care niciodată
~NU S-AR TOPI (x4) ~.

Și printre florile de gheață
Ma vei săruta, da!
Mai mult ca niciodată
Să simt căldura ta
Orașul se aprinde și cu el iubirea mea
Tot ce-i mai bun în mine
Îmi cântă inima.

Refren:
Când va ninge vom ști
Că și noaptea-i o zi
Doar că soarele nu-i de găsit. No!
Întunericul e o zăpadă și el
Care niciodată
~NU S-AR TOPI (x4) ~

Ștefan Hrușcă - Un Gând de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când primele ninsori or să se cearnă,
atunci va fi mai greu de cei plecați,
atunci să cânți peste al vieții zaț,
atunci să-ți fluturi brațul peste iarnă.
Prin lume numai oameni de zăpadă,
un foc din vatra stânilor să smulgi
și cu puterea disperării dulci
să-l lași asupra spațiului să cadă. (bis)

Refren (x2) :
Și-apoi să ningă mult ca-n frații Grimm
și sub zăpezi de bronz să ne iubim.

Se vor așterne între noi vecernii,
din clopote cădea-vor chiciuri mari,
atunci visez frumoasa să apari
la marile instanțe ale iernii.
Când primele ninsori or să se cearnă,
atunci va fi mai greu de cei plecați,
atunci să cânți peste al vieții zaț,
atunci să-ți fluturi brațul peste iarnă. (bis)

Refren (x2) :
Și-apoi să ningă mult ca-n frații Grimm
și sub zăpezi de bronz să ne iubim.