Jorge Luis Borges - Gravura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De ce, când seara ușa o închid,
Îmi vine-n minte cu uimire veche
Gravură c-un tătar care vânează
Călare lupul fioros din stepă?
Se zvârcolește fiara ne-ncetat.
O țintuiește omul cu privirea.
O planșă-mi dăruiește amintirea
Dintr-un volum ce-n grai străin e scris.
Sunt ani destui de când n-am mai văzut-o.
Mă înspăimântă-adesea amintirea.
În ale ei cotloane și palate
(Ne-a spus-o Augustin) atâtea sunt
Îngrămădite. Iad și rai deolaltă.
De-ajuns e pentru cel dintâi o zi,
Cu tot ce-n ea de obicei cuprinde,
Ori visul cel urât al nopții tale.
Pentru al doilea, este de-ajuns
Iubirea celor ce iubesc, răcoarea
Izvorului ce potolește setea,
A minții iscusință sclipitoare,
Ori abanosu-ntotdeauna neted
Ori aurul – sub raza lunii – din Vergiliu.

Oscar Wilde - Casa Judecății - Poem în Proză

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și era tăcere în Casa Judecății, și bărbatul veni în pielea goală înaintea lui
Dumnezeu.
Iar Dumnezeu deschise Cartea Vieții Bărbatului.
Și Dumnezeu îi spuse Bărbatului: ‘Viața ți-a fost rea, și ai vădit cruzime față de
aceia care aveau nevoie de ajutor, și față de aceia cărora le lipsea ajutorul ai fost amarnic
și lipsit de inimă. Săracii veneau la tine, iar tu nu luai seama la ei, și urechile tale erau
închise la plânsul necăjiților Mei. Moștenirea celor fără părinte ai făcut-o a ta și ai trimis
vulpile în via vecinului tău. Ai luat pâinea copiilor și ai dat-o câinilor s-o mănânce, iar
leproșii mei, care trăiau în mlaștinile tale și viețuiau în tihnă și Mă lăudau, i-ai izgonit la
drumul mare, iar pe pământul Meu, din care te-am făcut, ai vărsat sânge nevinovat. ‘
Iar bărbatul a răspuns zicând: ‘Întocmai astfel am făcut. ‘
Și iarăși Dumnezeu a deschis Cartea Vieții Bărbatului.
Și Dumnezeu i-a zis Bărbatului: ‘Viața ta a fost rea, iar Frumusețea pe care am
arătat-o ai căutat-o, iar pe lângă Binele pe care l-am ascuns ai trecut fără să-l vezi. Și
pereții odăii tale sunt acoperiți cu picturi, și din patul abominărilor tale te-ai ridicat în
sunetul flautelor. Ai clădit șapte altare păcatelor pe care le-am suportat, și ai mâncat din
ceea ce nu trebuie mâncat, și purpura veșmântului tău a fost brodată cu cele trei semne
ale rușinii. Idolii tăi nu au fost nici din aurul, nici din argintul ce durează, ci din carnea ce
moare. Le-ai stropit părul cu parfumuri și le-ai umplut mâinile cu rodii. Le-ai boit
picioarele cu șofran și ai întins covoare înaintea pașilor lor. Le-ai vopsit pleoapele cu
antimoniu și trupurile li le-ai mânjit cu mir. Te-ai înclinat până la pământ înaintea lor, și
tronurile idolilor tăi erau puse în soare. Îi arătai soarelui rușinea ta și lunii nebunia ta. ‘
Și omul a zis: ‘Întocmai astfel am făcut. ‘
Și pentru a treia oară Dumnezeu deschise Cartea Vieții Bărbatului.
Și Dumnezeu i-a spus Bărbatului: ‘Rea ți-a fost viața, și cu răul ai răsplătit Binele,
și cu facerea de rău bunătatea. Ai rănit mâinile ce te-au hrănit, iar pieptul ce ți-a dat să
sugi l-ai disprețuit. Acela care ți-a adus apă a plecat însetat, iar pe răufăcătorii care te-au
ascuns în corturile lor noaptea i-ai trădat înainte de zori. Pe vrăjmașul tău care te-a cruțat
l-ai prins în laț întinzându-i o capcană, iar pe prietenul care a umblat cu tine l-ai vândut
pe bani, iar acelora care ți-au adus Dragoste le-ai înapoiat Desfrânare. ‘
Iar Bărbatul a răspuns zicând: ‘Într-adevăr astfel am făcut. ‘
Și Dumnezeu a închis Cartea Vieții Bărbatului, și a spus: ‘Neîndoielnic te voi
trimite în iad. Chiar în iad te voi trimite. ‘
Iar Bărbatul a exclamat: ‘Nu poți. ‘
Și Dumnezeu i-a spus Bărbatului: ‘Din ce pricină nu te pot trimite în iad, și pentru
care motiv? ‘
‘Pentru că în iad am trăit întotdeauna, ‘ răspunse Bărbatul.
Și în Casa Judecății se făcu tăcere.
Și, după un răgaz, Dumnezeu a vorbit și i-a spus Bărbatului: ‘Văzând că nu te pot
trimite în iad, e neîndoielnic că te voi trimite în Rai. Chiar în Rai o să te trimit. ‘
Și Bărbatul a exclamat: ‘Nu poți. ‘
Și Dumnezeu i-a spus Bărbatului: ‘Pentru ce pricină nu te pot trimite în Rai, și
pentru care motiv? ‘
‘Pentru că niciodată și în nici un loc nu am fost în stare să mi-l închipui, ‘ răspunse
Bărbatul.
Și se lăsă tăcerea în Casa Judecății.

iad si rai – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Gravura

Oscar Wilde - Casa Judecății - Poem în Proză