https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/ion-minulescu-undeva https://versuri.pro/ion-minulescu-undeva#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=28630 →]]> Lui Codiță Osiceanu.
Hotelul cu firma „La Wilhelm cel Mare”
Din medievalul oraș teuton,
Cu sfânta Maria deasupra intrării,
Scăldată-n lumină de opt lampadare,
Hotelul cu hall-ul ― perfect hexagon ―
Și geamuri rotunde și-albastre,
Prin care ―
De mână cu visele noastre ―
Pătrunde timidă tristețea-nserării
Pe mobile negre și triste de nuc,
Și vechi ilustrații, tăiate din Jugend ―
Sirene de Boecklin
Și satiri de Stuck ―
Hotelul în care purtat-am o vară
Cea mai plăcută și sfântă povară,
Citindu-i pe Heine și Nietzsche,
Traduși ―
Ca două viori sub același arcuș ―
În limba-nflorată
Și-n stilul sever ―
O limbă-mpletită din sfârcuri de bice
În care, pe vremuri, scrisese Voltaire,
Pe care-l citise și Heine, și Nietzsche..
Hotelul acesta ―
Citesc în jurnal ―
Azi este spital!.
Spital ― gazda morții
Cu „Crucea Genevei”
Chiar deasupra porții.
Hotelul cu hall-ul perfect hexagon
Din medievalul oraș teuton,
Azi este refugiul defuncților vii,
Ce-și mângâie gheara de vultur crispată
Pe hainele lor cenușii ―
O „Cruce de fier”
Pătată de sânge pe front
Și spălată
Cu trei picături de eter..
Hotelul?
Aceeași eternă-ntrebare..
Spitalul?
Aceeași prevestire tristă..
Hotelul cu firma „La Wilhelm cel Mare”
Azi.. nu mai există!.
Flacăra, nr. 17, 6 februarie 1918

]]> https://versuri.pro/ion-minulescu-undeva/feed 0