Cezar Bolliac - Holera Ciocoilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu cât mergem înainte,
Libertatea-naintează,
Dă holera în ciocoi;
Tot îngână la cuvinte,
A cârti nu mai cutează –
Rânjesc când ne văd pe noi.
„Ioite Poarta, Austria,
Ioite consuli, diplomaţii,
Slugi în care credeţi voi,
Că salută România,
Ne-nvit să fim ca fraţii,
Iubiţi, una între noi.”
„Să fiţi tot în capul ţării,
Să fiţi tot în slujbe bune,
Toate fie pentru voi.
Fiţi voi boldul-naintării.
Legile a fi mai bune,
Num-atâta cerem noi.”
„Să trăiască România!
Să trăiască libertatea!
Nu mai sunt de azi ciocoi.”
„Să.. trăiască.. la pustia!
Hâ.. câhâ.. egalitatea..
Ce ziseşi c-o să fim noi?”
„Zi colea, cu voie plină:
Să trăiască România!
Nu e noi şi nu e voi.”
„Mă cam cearc-o holerină..
Am o colică, pustia!
Ce ziseşi c-o să fim noi?”
„Ştim ce-ţi trebuie, cocoane,
Şi de tuse şi holeră
Şi de câte aveţi voi:
Sau la cochii-vechi otgoane,
Sau, măcar vreo zaveră,
Asta-i leac pentru ciocoi.”
Bucureşti, 3 iulie 1848.
Notă: cochii-vechi: mezat, tribunal de comerţ.

holera ciocoilor – Versuri.pro

Cezar Bolliac - Holera Ciocoilor