John Berryman - Cântece Vis: 29

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zăcea cândva o chestie pe inima lui Henry
atât de grea, că de-ar fi avut o sută de ani
și peste, și plângând, fără somn, în tot timpu-ăla
Henry nu s-ar fi putut face bine.
Începe iar mereu în urechile lui Henry
mica tuse undeva, un miros, un clinchet.
Și mai e un lucru pe care-l are în minte
ca un chip sienez grav de pe care o mie de ani
n-ar reuşi să şteargă reproşul profilat în tăcere. Oribil,
cu ochii deschişi, aşteaptă, orb.
Toate clopotele spun: prea târziu. Asta nu-i pentru lacrimi;
gândind.
Însă niciodată n-a curmat Henry, cum credea c-o să curme,
viaţa cuiva ca apoi s-o taie în bucăţi
şi să le ascundă unde puteau fi găsite.
Ştie: i-a numărat pe toţi, şi nimeni nu lipsește.
Deseori îi socoteşte, în zori, pe toți.
Nimeni nu lipsește niciodată.

John Berryman - 373

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ochii cu care văd atât de ușor
or să se închidă. Inima prietenoasă mi se va opri.
N-o să mai stau în picioare.
Adulmecați-mă, curând n-o să vă mai placă – bleah –
mai rău decât spitalul de ciumați; și gândirea mea dusă toată
& dispariția soarelui.
Dispariția lunii, pe care Henry o iubea
în nopți fermecătoare când tânărul Henry era mișcat
de domnișoare delicate
cu chiloței sfâșiați, guri deschise pentru sărutat.
Se spune despre coșciug că se închide cu un zgomot
& e coborât sub pământ!.
Acum deci gândirea lui e dusă, îngropat corpul lui mort,
ce-o să fie acum cu adorabila Micuța Twiss
& doamna lui,
vor organiza ele un festival cu tam-tam întru lauda lui
vor deveni lectorii conferențiari
muncind pe operele lui?

henry – Versuri.pro

John Berryman - Cântece Vis: 29

John Berryman - 373