Hellbrunn – Versuri.pro

Georg Trakl - În Hellbrunn

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și iar însoțind tânguirea albastră a serii
De-a lungul colinei, pe lângă primăvăratecul iaz –
De parcă deasupra-ar pluti umbrele morților de demult,
Umbre de nobile doamne și de prelați –
De-acum florile se deschid, viorelele grave,
În valea înserării, izvorul albastru
Își murmură val cristalin. O, cu câtă smerenie-nverzesc
Peste uitate cărări ale morților stejarii,
Deasupra iazului norul de aur.

Georg Trakl - Cele Trei Lacuri din Hellbrunn - Prima Variantă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Primul.
Pe lângă flori roiesc buimace muște
Pe lângă flori pe oarbe ape,
Fugi! Fugi! Văzduhul arde! Din adânc
Putreziciunea-n flăcări o să scape!
Tăcerea-ngheață, plânge salcia,
Pe ape se ridică aburi grei.
Fugi! Fugi! Acesta-i locul pentru ardoarea
Scârboasă-a broaștelor cu negre piei.
Al doilea.
Chipuri de nori, de flori și oameni –
O, cântă, bucuroasă lume, cântă!
Candoare zâmbitoare te răsfrânge –
Sublim devine tot ce-o-ncântă:
Ce-i sumbru ea preface în lumină,
Departele e-aici! Te bucură din plin!
Nori, soare, flori și oameni
Sorb fericitul calm divin.
Al treilea.
Sunt apele verzui-albastre,
Respiră chiparoșii-n pace,
Dă seara zvon adânc de clopot –
Atunci adâncu-enorm se face.
Se-nalță luna, noaptea-albastră
În ape înflorește blând –
E inima-mi un chip de Sfinx
Ce vrea să moară sângerând.

Georg Trakl - Cele Trei Lacuri din Hellbrunn - A 2-a Variantă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe lângă ziduri negre-n seară
Plimbându-se, Orfeu din liră
Pe sumbrul iaz argint răsfiră,
Doar primăvara se-nfioară
În picuri, crengi crunt se-nfioară
În vânt nocturn și-Orfeu din liră
Pe sumbrul iaz argint răsfiră,
Pe lângă ziduri verzi să piară.
Castel și deal sclipesc departe,
Voci de femei, ce-acum sunt moarte,
Suav și-ntunecat colindă
Pe alba, ca de nimfă-oglindă,
Și-n timp ce ziua-n verde-apune,
Vremelnicele lor destine
Se plâng, în stuf încep să sune
Și pier: de glume-un sturz se ține.
Sunt apele verzui-albastre,
Respiră chiparoșii-n pace
Și-aleanul lor enorm se face,
Vărsându-se în seri albastre.
Tritoni, urcând, apar din valuri,
Ruină-n ziduri vechi pătrunde
Și luna-n văluri verzi se-ascunde,
Călătorind încet pe valuri.