Salvatore Quasimodo - Și Haina Ta E Albă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu capul înclinat mă privești,
și haina ta e albă,
și un sân se ivește abia din dantela
desfăcută pe umărul stâng.

Mă biruie lumina, ea tremură,
și-ți atinge brațele goale.
Te revăd. Cuvinte
aveai închise și repezi,
ce puneau inimă
în povara unei vieți
cu gust de circ.

Era profund drumul
pe care cobora vântul
în anumite nopți de martie,
și ne trezea necunoscuți
ca prima oară.

Sava Negrean Brudascu - Miresucă, Haină Albă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Miresucă, haină albă,
La toată lumea ești dragă,
Numai la mă-ta urâtă
Că de-aceea te mărită.
Suie-te mireasă-n car
Nu te uita peste deal,
Că pe deal este omăt
Și la mă-ta-ai stat bugăt.
Când om merge la nănași
Pe masă ne-or pune caș,
Că de brânză nu se-ndură
Că ne-a ustura prin gură.

Vasile Militaru - Haina de Nuntă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De Mântuitor grăită, pilda nunții din Scriptură,
Străbătând a lumii veacuri, a trecut din gură-n gură…
Mai întâi ai Lui apostoli, apoi mii și mii de clerici
Au rostit-o la răspântii, au citit-o prin Biserici,
Au cântat-o-n Evanghelii, să primească fiecare,
Tânăr și bătrân în viață, bun și răul, mic și mare,
Aurul înțelepciunii ce L-a dat Mântuitorul,
Grăind pilda cu Împăratul care și-a nuntit feciorul.
Mii și iarăși mii de oameni, viețuind, au stat s-asculte
Pilda lui Isus, în sine cu înțelesurile-i multe;
Însă oamenii-ascultând-o, au făcut ce fac întruna,
Primind razele de soare, razele ce le dă luna,
Binele ce li-l dă apa, – fie mări, fie izvoare,
Sau mireasma-mbătătoare ce le-o dă suava floare,
Căci aceasta fie apă, fie soare, fie lună,
Fie floare-nmiresmată, – toate vor ceva să spună…
Dar, câți oameni, privind Cerul cel cu soare, lună, stele,
Și pământul cu-ale sale, înțeleg ce le spun ele? ….
Căci și-acestea spun o pildă cu-înțeles adânc, de taină,
Și de-o nuntă unde omul va să aibe-anume haină…
Nuntă – o viață ce pământul poate da cu-întreaga-i sevă,
Precum nuntă era Viața ce trăiau Adam și Eva,
Nuntă însă pentru care, – dezbrăcat de-a vieții tină,
Omul trebuie să poarte haina albă, de lumină,
Haina care tuturora o dă Cerul ca s-o poarte
Pe pământ până la Nunta cea cu Viață făr-de moarte!
Haina-aceasta pentru nuntă, fericiți au fost purtat
În Eden întâii oameni pân-a nu se fi-ntinat,
Dar ei au pierdut aceasta, îmbrăcându-se-n alt port
Țesut tot cu măiestrie de-ntuneric fir de tort.
Meșterul fiind Satana, țesător de-asemeni strai,
Pierzând cei ce-au vrut să-l poarte, dreptul viețuirii-n Rai!
Haina nunții despre care spune pilda lui Iisus,
E țesută din lumina sorilor cei mai de sus,
În război ce țese raze. Cercuit de-un curcubeu,
Și la care stă să țeasă Însuși Sfântul Dumnezeu!
O asemeni țesătură nu se strică, nu se rupe,
Și pe veci împodobește un potop de pietre scumpe!
O asemeni haină scumpă a purtat și Lucifer,
Până l-a-ntinat trufia și-a fost prăbușit din Cer.
Ea e haina despre care lui Ioan în gură-i pune
Chiar Iisus a Lui cuvinte ce-n ”Apocalipsa”-i spune:
“.. Să-mbraci haina de lumină ca să nu se dea pe față
Goliciunea de rușine care-ai îmbrăcat-o în viață.
Cel ce biruie păcatul, – din virtuți făcându-și salbă,
Va umbla la fel ca Mine îmbrăcat în haina albă! ….
“Celor cari în sac se poartă, celor triști și apăsăți,
Să le dărui haina albă și cununa de-împărați;
Să petreacă-n bucurie între îngeri și-ntre sfinți,
“Sad”, al Domnului să fie, – neprihănei trebuinți”,
Să slujească ”Celui Veșnic”, spre a Lui slavă-n veșnicie,
Toți, de apăsări să uite și de plâns să nu mai știe! ”.
Haina ce-n Eden purtând-o mai ‘nainte cei doi inși,
Deși goi, nu știu ce e, de rușine-a fi cuprinși,.
Dar pe care s-o dezbrace prin păcat când au ajuns,
S-au văzut goi și de-ndată Tatălui I s-au ascuns.
S-au văzut goi de lumină și îmbrăcați deci amândoi,
Spre rușinea lor de Tatăl, cu-al păcatului noroi!
Nu s-au rușinat că goi sunt în a trupului lor piele,
Ci, că erau goi de raze, goi de sori și goi de stele! ….
Iată-n ce fel vrea împăratul pilduirii, care-nfruntă
Pe cel ce, venind la nuntă, nu era-n veșmânt de nuntă…
(Că-n vechime, împărații, într-al nunților avânt,
Îmbrăcau pe toți chemații la ospăț în alb veșmânt.
Astfel că, la nunta pildei, unul a făcut păcatul
De-a nesocotii veșmântul tuturor dat de-împăratul) …
După cei cuprinși în pildă și-n Eden, pe urmă, noi
Și-n așa veșmânt să mergem am vrea toți în acea vreme
Când la nunta-împărătească să nu fie dat afară.
Și-mbrăcat, ca și-Împăratul, pe aleile grădinii,
La ospăț mergând, să fie tot asemenea cu crinii!.
Nunta nu este departe…La cerescul Lui război,
Împăratul țese-ntruna haine albe pentru noi…
Cei ce ști-vor să se-mbrace pentru Nuntă deci cu ele,
Se vor îmbrăca cu soare, cu luceferi și cu stele
Vor nunti-n afara vremii; vor bea Vinul Nemuririi;
Se vor veseli cum nimeni n-a mai fost în firea firii,
Rămânând mereu la Nuntă, ce fiind în veșnicie,
Duhul meu în lut nu poate nici s-o spună, nici s-o scrie!.

haina alba – Versuri.pro

Salvatore Quasimodo - Și Haina Ta E Albă

Sava Negrean Brudascu - Miresucă, Haină Albă

Vasile Militaru - Haina de Nuntă