https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/george-topirceanu-singur https://versuri.pro/george-topirceanu-singur#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48179 →]]> Cu cea din urmă rază ce tremură-n amurg,
Se-ntunecă palatul bătrânului Habsburg.
E noapte. Vântul toamnei aduce de departe
Un freamăt de suspine prin sălile deșarte,
Căci a pornit monarhul, încovoiat și chel,
Oștiri din șapte neamuri să moară pentru el!
Făclia luminează fantastice vitralii
Și-n umbra colorată ca umbra din seraiuri,
În liniștea capelei pe-o treaptă-ngenuncheat,
Cu fruntea-n mâini se roagă bătrânul împărat:
— „Stăpâne, codrii urlă și râurile gem,
Din fiece colibă se-nalță un blestem
Și-n inima mea scurmă părerile de rău!
Stăpâne, sfârșește de-acum pe robul tău..”.
Dar vântul geme-n noapte:
„E prea târziu, bătrâne!
Pe țarinile noastre de-a pururi va rămâne
Sinistră, ca o pânză de doliu, umbra ta.
O, dacă El te iartă, noi nu te vom ierta!..”.
Tresare împăratul. Mișcând încet din buze,
Încearcă să-și adune gândirile confuze..
Dar două diamante strălucitoare curg
Încet-încet pe nasul bătrânului Habsburg,
Și-n liniștea solemnă, cum pică pe parchet,
Par două lacrămi grele și mari — de s******țet.

]]> https://versuri.pro/george-topirceanu-singur/feed 0