groza – Versuri.pro

Loredana Groza - Iubi Iubi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Que’sta facendo adesso
En questo momento
Per tuto mi appartiene
Nel male e nel bene
El nuestro amore separabile, uuoh
Il mio cuore
Repeta senza fine
Ti amo.. Ti amo..
Nu vreau răzbunare
Pentru crime-imaginare
Nu mai vreau războaie
Vreau doar pace și iubire
Iubi iubi iubi iubire
Iubi iubi iubi iubiiiire.
N-o să-mi spună nimeni care-i drumul meu
În afară de tine nimănui nu-i pasă ce simt eu.
Ooo iii a taaaa (ce simt eu..)
Poa’ să zică lumea
Oo, ooo,
Ce vrea..
Ni me ni me ni me ne
Iubi iubi iubi iubirea
Iubi iubi iubi iubirea.
Vino noaptea să mă iei
Ca-n răpirea din Serai
(Ooo ooo)
În căruța ta cu cai
Să petrecem
Ca în Rai.
Voooo, ii a taa..
Poa’ să zică lumea
(ooo ooo)
Ce vrea-a-a.
Iubi iubi iubi iubirea
Iubi iubi iubi iubirea
(Ni me ni me ni me a,
Ni me ni me ni me a),
Iuub iubi iubi iubirea
Iuub iubi iubi iubirea

Al O Teodoreanu - Domnului Groza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Caligula imperator / A făcut din cal senator! / Domnul Groza, mai sinistru, / A ... →

Vasile Alecsandri - Groza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Galben ca făclia de galbenă ceară
Ce-aproape-i ardea,
Pe-o scândură veche, aruncat afară,
De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea;
Iar după el nime, nime nu plângea!.
Poporu-mprejuru-i trist, cu-nfiorare,
La el se uita.
Unii făceau cruce; alţii, de mirare,
Cu mâna la gură capul clătina
Şi-ncet, lângă dânsul, îşi şopteau aşa.
„El să fie Groza cel vestit în ţară
Şi-n sânge-ncruntat!
El să fie Groza, cel ce ca o fiară,
Fără nici o grijă de negrul păcat,
A stins zile multe şi lege-a călcat! „.
Un moşneag atunce, cu o barbă lungă,
La Groza mergând,
Scoase doi bani netezi din vechea sa pungă,
Lângă mort îi puse, mâna-i sărutând,
Mai facu o cruce şi zise plângând:.
„Oameni buni! an iarnă bordeiu-mi arsese,
Şi pe-un ger cumplit
Nevasta-mi cu pruncii pe câmp rămăsese.
N-aveam nici de hrană, nici ţol de-nvelit,
Şi nici o putere!.. eram prăpădit!.
Nu aşteptam altâ din mila cerească
Decât a muri,
Când creştinul ăsta, Domnu-1 odihnească!
Pe-un cal alb ca iarna în deal se ivi
Ş-aproape de mine calul îşi opri.
„Nu plânge, îmi zise, n-ai grijă, române,
Fă piept bărbătesc;
Na, să-ţi cumperi haine, şi casă, şi pâine.. „
Şi de-atunci copiii-mi ce-1 tot pomenesc,
Oameni buni! de-atunce în tihnă trăiesc. „.
Şi, sărutând mortul, bătrânul moşneag
Oftâ şi se duse cu-al său vechi toiag.
Iar poporu-n zgomot strigă, plin de jale:
„Dumnezeu să ierte păcatele sale! „