Nord - Gropițele Marianei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nord, aha, scafandrii spațiali, se știe
Asta tre’ să fie dragoste subacvatică
Atât de mulți pești.
Da’ văd că-ți miști buzele, cred că vrei să-mi zici ceva, da’ eu nu-nțeleg nimic
Ori îmi spui una din marile axiome ale vieții, ori vrei doar să mă pupi
Vezi că ies puțin mai încolo cu băieții la pescuit, stai liniștită
Nu, dragă, nu mergem la sirene, cum o să te mint când știi că…
Apa-n care trăim e-un conductor bun, eu simt ceva tensiune-ntre noi
Da-ți trece repede când te iau de-aripioare și te fac dansul celor o mie de ploi
Mai știi cum eram la-nceput, doar două picături în mările amare?
Acum parc-aș fi singurul mamifer inteligent din oceanul ăsta mare
Plus că știi, corpul tău reține apa și nu prea mai arăți cum arătai
Hai, mai glumeam, ce dracu’, nu pleca să-noți, te rog, mai stai, staaai!
Da’ știu că tu nu guști d-astea nesărate, mai ales că noi locuim în sărata
Da’ acuma dacă tot e pe-nserate, hai să te trag cum îți place de coadă
Am auzit că mulți fraieri ca mine s-au pierdut alunecând între solzii tăi
A, tu-ai înțeles mare și lună? Eh, eu am zis marea și dubla, hai da-i!
Da’ mă plictisesc, ce să fac, na? Sau poate vrei să ne privim în câte un ochi?
Îmi pare rău, da’ n-am făcut eu anatomia asta, eu vreau doar să mă joc
O leapsă fără mâini mai ciudată, nu fi vacă de mare, c-o să plângi un ocean
Mai bine îți povestesc visul meu de-aseară în care se făcea că tu zburai și eu mergeam
Și m-am trezit întins pe nisip, fără branhii, aveam un mesaj într-o sticlă
Era de la tine, Mariana, și mă chemam la o apă, o icră.
Cică apa asta-i prea mică și nu mai vrea să calce pe alge
Ce impertinență, iau 70% din tine și ne-ntoarcem la esență
De rom de pe corăbii, bea-ncet, nu te grăbi
vreo 3 litri pe zi și începi să te-apropii
De mine lasciv, zâmbind cu gropițe, vreau să mă-nec în ele și mă rog și alte dorințe
Că na, n-o să stau acuma să spun toate porcăriile care-mi trec mie printre urechi.
Mariana e-o poesie scrisă cu cerneală invizibilă, eu nu-nțelegeam
De ce râde atât de mult de mine, țineam foaia invers și, vorba vine, citeam
Mariana e-o misiune imposibilă, eu o să-ncerc o ultimă sarjă
Da’ ceva din mine-mi spune c-o să eșuez lamentabil pe-o plajă

gropitele marianei – Versuri.pro

Nord - Gropițele Marianei