Jorge Luis Borges - Gravura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De ce, când seara ușa o închid,
Îmi vine-n minte cu uimire veche
Gravură c-un tătar care vânează
Călare lupul fioros din stepă?
Se zvârcolește fiara ne-ncetat.
O țintuiește omul cu privirea.
O planșă-mi dăruiește amintirea
Dintr-un volum ce-n grai străin e scris.
Sunt ani destui de când n-am mai văzut-o.
Mă înspăimântă-adesea amintirea.
În ale ei cotloane și palate
(Ne-a spus-o Augustin) atâtea sunt
Îngrămădite. Iad și rai deolaltă.
De-ajuns e pentru cel dintâi o zi,
Cu tot ce-n ea de obicei cuprinde,
Ori visul cel urât al nopții tale.
Pentru al doilea, este de-ajuns
Iubirea celor ce iubesc, răcoarea
Izvorului ce potolește setea,
A minții iscusință sclipitoare,
Ori abanosu-ntotdeauna neted
Ori aurul – sub raza lunii – din Vergiliu.

Romulus Guga - Gravura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Atât mi-e de puțin timpul,
Atât de grăbite sunt toate,
Atât de ușor se strică
Ce la naștere pare eternitate.
Nici cărți nu răspund, iar cei ce au fost
Tainele toate le-au închis cu ei;
Iar noi ce suntem dezlegăm
Doar drumul ce-au lăsat în urma lor.
Doar poate mai târziu, când vom fi morți,
Se va găsi un sens acestei treceri.
De aceea cred că-i timpul să iubim,
Să dezlegăm ce vâsle-ascundem
Și fără teamă în mări deschise
Să descrețim mâhnita frunte-a lumii.
Atât mi-e de puțin timpul,
Atât sunt de grăbite toate,
Atât de ușor se strică
Ce la naștere pare eternitate.

gravura – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Gravura

Romulus Guga - Gravura