I. Născut și crescut în cartier
PTM stă scris pe tricouri XXL
Totul e la fel, dragoste nu e p-aici
Probabil și-a găsit în altă parte loc de veci
Fără familie, fără educație, fără școală
Am învățat cum se fac banii chiar în stradă
Am făcut un liceu și degeaba,
Ce rost mai avea să mai fac și facultatea?
Câte fețe zâmbărețe vor mereu să mă învețe
Același lucru.
Pontul e că nu pun botul.
Jocul se numește viața mea și e serios
Contractul cu cartierul sigur e periculos
Nu mă duc în jos, nu vreau iar sărăcie
Vreau parai de câte-o mie
Una bucată strofă pentru cei ce cunosc că
Viața fără bani în lumea noastră n-are rost

Refren (x2)

II. Pierduți, încă de la naștere, în haos
Sunt mulți care cred că ce-i nou e și frumos
N-avem decât respectul care l-am câștigat,
Dar respectul nu-i tot una cu a fi bogat
Stai puțin! Ar mai fi ceva de zis.
Totul e permis, dar nimic nu e gratis
E paradis, locul celor fără bani
Maică-ta ți-a spus să nu te pui cu gonali
Adevărați, versați, mereu neschimbați
Mereu pentru părinți, pentru bani, pentru frați
Cu lumea de la centru sunt legați de-un singur lucru: banu’
Pontul e că nu pun botul
Jocul se numește viața mea și nu glumesc
Am să trăiesc cum vreau eu să trăiesc
Nu mă milogesc, iau totul cu tupeu
Pentru că fără bani în lumea noastră e foarte greu

Refren (x2)

III. O să trec pe-acasă
N-am mai fost pe-acasă
Tre’ să trec pe-acasă
Mama mă așteaptă-acasă
Tata mă așteaptă-acasă
Tre’ să trec pe-acasă
Dar banii nu se fac acasă
A trebuit să facem casă
Că nu-i nimic mai de căcat decât să fii sărac să mori
Banii n-aduc fericirea, știu numărul lor (bis)
Poți să aștepți să-ți vină rândul
Dar rândul nu te așteaptă
Banii sunt grămadă
În lumea asta toată
Dreapta cu dreapta faci mai mulți ca niciodată
Faci tot ce poți ca să nu fii printre cei morți
Atunci când s-a tras la sorți, tu erai mult prea mic
Dar acum tre’ să faci bani din nimic