Epoch - Goliath

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lovesc rapid, în punctul cel mai important,
Epoch, impresionant, atac în punctul culminant,
Domin predominant, tai răsuflarea instant,
Activat grav, mereu fresh și revergorant.
Scriu istoria cu cerneală și exces de metafore,
Activând holograme ca 2Pac, fără amfore.
La vas punem ancore, ca cele din Titanic,
Greu industrializat ca imperiul britanic.
Poezie grea de digerat, ca mulți au încercat,
Când au văzut că nu pot, toți au renunțat.
Am enunțat legi de care te poți lăsa ghidat,
Prima e să fii una cu sufletul, neschimbat.
Mesaju’ muzicii este redat de acustică,
Altfel n-ai mai putea să îi mai spui muzică.
Ține și de etică, muzica-i poetică,
Pe frecvențe mai înalte ca la cibernetică.
Fonetică – și acum toți m-ascultă,
Chit că nu-i de-ajuns pentru că nu e lume multă.
Mulțimea-i mută, viața e o slută,
Te prinde nasol și apoi îți dă o percută.
De-ți iei somn doi metri-n pământ curând,
Și cei care te iubesc te privesc plângând.
Își amintesc în gând de tine, mereu zicând,
Că asta este, s-a dus și el, vrând-nevrând.
Durerea-n suflet e mai mare ca niște nevralgii dentare,
Sau niște curele ude date pe spinare.
Cine oare, ar putea să zică că-i mai tare
Și să demonstreze asta-n clipa următoare?
Te lupți cu viața mai ceva decât cu Goliath
Și găsești trădarea fix la prietenul apropiat.
Da’ stai așa, n-ai de ce să fii șocat,
De ce rămâi blocat? Vrei să fii eliminat?
Hai soldat! Capul sus, trage îndat’,
Sau te ard imediat, Epoch te-a incinerat.
M-am upgradat, datorită unora-s schimbat,
Dar mă impun cu forța-n țara asta de c***t
Impulsionat să-mi fac dreptate numaidecât,
Conștient că s-ar putea să se termine urât.
Sistematic ordonat, asta am realizat,
Orice idee s-a diversificat și versificat,
Orice gând e codificat pe piesa redat,
Orice e neclar acum e clarificat.
Tăria omului stă în minte nu în pumn,
Că altfel i-ai vedea pe toți cum fac bum!
N-ar rămâne nimic, ar rămâne microbi
Sau ar deveni toți o mare nație de robi
Noi vrem să fim liberi ca niște copii zglobii
Asta ne dorim să fim în fiecare zi
Într-o altă manieră, vreau o viață mai prosperă
Din ce mi se oferă, chiar mai ospitalieră
Când ritmul e tipic dar ciclul e ritmic
Și stereotipic ca viața-n neolitic
Concret zic, rutina asta e materialistă
Te-nvață cu nevoi ca o femeie narcisistă
Recapătă-ți valoarea, schimbând culoarea
Să fie mai vie și să oprească teroarea
Oroarea pe care o demască sudoarea
Când toți se confundă cu marea, cu sarea
Schimbă-ți purtarea, începe schimbarea
Sistemul grăbește suspansul, așteptarea
Intervine uitarea, iar acum s’tem pierduți
Abătuți, cine să lupte când noi ne dăm bătuți?

goliath – Versuri.pro

Epoch - Goliath