Simona Nae - Glasul Nopții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I. Rând pe rând, baby, rând pe rând
Îmi vin în gând amintiri albastre
Râd și plâng, iarăși râd și plâng
Se pierd în vânt săruturile noastre
Am nevoie de tine, singurătatea m-a pătruns
Și am fugit de teamă, nu știam ce înseamnă
De mine m-am ascuns.

Refren:
Ascultă glasul nopții și-ți va spune unde sunt eu
Pierdută într-un vis, te aștept mereu pe tine
Ascultă glasul nopții când te cheamă sufletul meu
Într-un mic Paradis te aștept mereu pe tine
Te aștept..
Te aștept..

II. Rând pe rând, baby, rând pe rând
Îmi vin în gând amintiri albastre
Râd și plâng, iarăși râd și plâng
Se pierd în vânt săruturile noastre
Am nevoie de tine, singurătatea m-a pătruns
Și am fugit de teamă, nu știam ce înseamnă
De mine m-am ascuns

Alice Călugăru - Glasul Nopții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Glasul nopții.
În codru trist, în codru adânc am rătăcit, și umbre mari
Prin noapte năvăleau mereu.
Și-n ramuri negre vântul
O strună-ntinsă până-n zări-
În zbuciumări adânci și rari
Cântă și suspină nebun, și-ntrerupându-și cântul
Urlă.
Iar de-al vieții glas, din fund huia pământul.
În neguri vise se izbeau ca niște păsări care-n zbor,
Înfiorate, tremurând pierdute-n codrul mare,
Prin întuneric căutând spre lumea largă calea lor
Cu-aripi de umbră sau de foc băteau rătăcitoare
Și toți copacii îi făceau din culmi să se-nfioare.
Și spre albastrele lumini, de-orașe înecate-n zări, în stoluri grele năvăleau, vedenii ca să poarte:
În scurta moarte-nchipuite vieți duceau în depărtări
Și iar veneau în stoluri lungi, și iar piereau departe
Cutreierând c-un freamăt surd câmpiile deșarte.
Și vântul într-un vuiet lung, izbind în zbor cu picuri reci
Cântă ca visele ce-n stol, în lume se-avântă,
Sunt taine ce-au fost de mult aievea, și au rămas pe veci
În noaptea care le-a răpit, în noaptea neînfrântă,
Ce cu vedenii de demult, trecând ne înspăimântă.
În umbra care piere-n zări și vine-n neîntreruptu-i mers
Din alte zări, rotind mereu o taină neștiută
I-o lume ce se-ntoarce-n veci — căci niciodată nu s-a șters,
De toate patimile mari din viața străbătută,
E lumea fără de sfârșit, cu noaptea începută.
Din struna care cântă lung și care cântă rar și greu
Am ascultat în codri mult, povestea-nfiorată,
A lumii-ntregi.
Și am simțit cum umbrele purtau mereu
În văi adânci, în câmp pustiu, în noaptea-ntunecată
Tot ce-n trecutul nepătruns, de mult a fost odată.

glasul noptii – Versuri.pro

Simona Nae - Glasul Nopții

Alice Călugăru - Glasul Nopții