generatii viitoare – Versuri.pro

Bitza feat K-Gula - Toate Trec

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Toate trec, toți murim.
Important e ca specie să supraviețuim.
Să nu uităm locul de unde venim.
Cine suntem, ce vrem să devenim. (x2)
Atunci când frații și tații și mamele plâng,
Bogații-și freacă palmele, labele, fericiți râzând.
Oamenii mor pe capete, în atentate căzând
De victime nevinovate, mă întreb oare când
O să vedem o speranță sau ceva că se schimbă
Ne urâm pentru religie, rasă sau limbă
Dacă Dumnezeul tău înseamnă iubire,
De ce îl aperi cu atâta ură, revino-ți în fire.
E o luptă pentru supraviețuire.
O odisee, ce necesită întreaga omenire.
Suntem singuri, ne așteaptă lucruri dificile,
Medii ostile și alegeri imposibile.
Deci da-l în morții lui de ego,
Facem parte din același lego.
Las un memo pentru generațiile ce vin
Faceți mai bun locul de unde venim.
Toate trec, toți murim.
Important e ca specie să supraviețuim.
Să nu uităm locul de unde venim.
Cine suntem, ce vrem să devenim. (x2)
Sar scântei când microfonul e deschis.
De zis, am zis puțin față de cât de mult am scris.
Mă culc epuizat aproape în fiecare noapte.
Mai e atât de mult până departe.
Dacă nu schimbăm cumva ceva.
Dacă suntem prea obosiți să ne dorim altceva
Suntem o rasă care până la urmă o să dispară,
Altceva în locul nostru o să apară.
De asta clar pentru supraviețuire
Avem nevoie de morală, scopuri nobile.
Să acceptăm că în acest mare acvariu
Avem cu toții rolul nostru într-un mare scenariu.
Nu realizăm, e o epocă ciudată
Supraviețuirea nu e garantată.
E doar un pas până la epoca de piatră.
Nu trecem testul, nu-l mai dăm vreodată.
Toate trec, toți murim.
Important e ca specie să supraviețuim.
Să nu uităm locul de unde venim.
Cine suntem, ce vrem să devenim. (x2)

Ana Blandiana - Refren

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Refren.
La cei ce acum îşi încep călătoria prin regnuri
În pântecele mamelor lor
(Ah, viitorul!)
Sau poate nici n-au ajuns până acolo
Şi mamele lor sunt încă fetiţe jucându-se
Cu elementele chimice nedevenite sămânţă
(Ah, viitorul!)
La ei mă gândesc,
La momentul în care vor vrea să afle
Cum am reuşit;
La cei ce vor fi
Incapabili să-şi imagineze
Şi neînstare să vadă
Prin fereastra murdară
Întotdeauna închisă
Între decenii
(Ah, viitorul!)
Cruzi şi încă oneşti,
Netrecuţi prin târgul de sclavi,
Prin mezatul ideilor
(Ah, viitorul!)
Pe ei îi visez
Întrebându-se
Cum de nu mi-am pierdut
Nici viaţa, nici minţile;
Cei ce acum nu sunt
Decât o iluzie incertă,
O presupunere optimistă
(ah, viitorul!)
Mă vor întreba
În limba lor necunoscută
Cum de am reuşit să ajung
Până la ei,
Dacă voi ajunge
(ah, viitorul!).
Şi eu voi simţi
Că nu le pot răspunde
„Prin absurd”,
Pentru că absurdul e o noţiune
Intraductibilă
dintr-o epocă în alta.

Brio - Rasa Noastră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Refren (X2):
Din strămoși ne apărăm casa noastră
Luptăm și sperăm să conservăm rasa noastră
Astea nu sunt glume, sunt teribile sentințe
Se risipesc în dune nefertilele semințe.
În momentul de față, hai să nu mai punem botu’
Codu’ din modu’ de viață spune totu’
Cafele-s pe bandă, ne prevenim neadecvat
Până și laptele de mamă devine afectat
Tutun, alcool, cafea, mâncare canceroasă
Mai las-o-n p**a m*a, vreau sarmale ca la mama acasă
M-am săturat și de poluare, nu crezi?
Că-n București, chiar dacă ești nefumător, parcă fumezi
Fără remediu, stăm sub asediu
Omul se autodistruge, distrugându-și mediu’
O să doară gura, dar o să te roadă ura
Dacă la 40 de ani nu ți se mai scoale p**a
Pasez ziua de mâine la generații următoare
Aud strigătul suferinței: frații urlă tare
Astăzi știm, sănătatea-i ca de plastic
Oare cât o să trăim? Longevitatea scade drastic.

Refren (X2):
Din strămoși ne apărăm casa noastră
Luptăm și sperăm să conservăm rasa noastră
Astea nu sunt glume, sunt teribile sentințe
Se risipesc în dune nefertilele semințe.

Munca zi de zi e-ntr-adevăr un chin
Ca orice latin, găsesc adevăru-n vin
Sper să reușim să depășim pasa proastă
Vorbim despre rasa mea și-a ta (rasa noastră)
Istoria-i frumoasă, viitoru-i dramatic
Vom fi suprapopulați, dominați de poporu’ asiatic
Lasă poveștile, gândește, realitatea roade
Mortalitatea crește și natalitatea scade
Tot mai multe ****, zeci de operații
Săracii fac mai mulți copii decât bogații
Vad rodații în armonii ce vor să modeleze timpul
N-am văzut asemenea dezechilibru
Tot mai multe femei sterile
Nu pot să îmi pun temei în pământuri nefertile
Vreau să am cu ce să mă mândresc,
Nu vreau să îmbătrânesc,
Fără să-mi văd copiii mei cum cresc.

Refren (X2):
Din strămoși ne apărăm casa noastră
Luptăm și sperăm să conservăm rasa noastră
Astea nu sunt glume, sunt teribile sentințe
Se risipesc în dune nefertilele semințe.
*2007, parcă mă sperie tot ce văd în jurul meu,
Yo!
Da-le tot, copiilor, da-le tot
Piesa asta-i pentru stră-stră-stră-strănepot*