gelu – Versuri.pro

Daniel Iancu - Olguța Gelofilă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Gelu este-n prag de-nsurătoare.
Gelu vrea să ia o fată mare.
Merge prima dată la ASE,
Însă bila tot acolo e!
Gelu intră-ntr-un liceu de vază,
Pe Director dorește să îl vază.
Directorul îl lasă bosumflat,
Căci și-n liceu procesul s-a-ncheiat.
Gelu merge-ntr-o școală primară.
– „Trebuia să vin aici de prima oară.. „
Gândește Gelu, dar elevele,
Îi spun: -„Ești depășit, babacule! „
Gelu totuși vrea o fată mare.
Alege-o grădiniță la-ntâmplare.
Olguța e cu alți copii la joc,
Și Gelu se gândește: -„Am noroc! „
O mângâie pe creștet și îi spune foarte blând,
Că vrea să o educe și s-o vadă el crescând,
Și când Olguța o să facă opș’pe și ceva,
O să se-nsoare-ntr-un final cu ea.
Fetița noastră-ncepe să bocească.
Geluțu-ncearcă să o liniștească.
Ce credeți că-l întreabă-atunci Olguța? :
-„Cum nene, pân’ atuncea.. nimicuța??? „
Degeaba Gelu-i spune lui Olguța,
Că nu e bine sa te joci cu focu’,
Nepăsătoare Olga se dă huța,
Iar Gelu-și zice: -„M-a lăsat norocu’! „

George Coșbuc - Moartea Lui Gelu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Răzleț din oștirea bătută,
Fugind pe câmpia tăcută,
Căzu de pe cal, de durere,
Pe marginea apei. Și piere.
Din rană și-ar smulge săgeata
Și n-are putere.
Pierdut-a și oaste și țara.
E noapte-n văzduhuri; și rară
E zbaterea apei, când valul
Atinge cu aripa-i malul –
Iar Gelu, prin noapte stând singur,
Vorbeste cu calul:
Vai, murgule, jalea mă curmă!
Ma lupt cu durerea din urmă,
Căci ranele-mi sapă mormântul.
Degeaba împrăștii tu vântul
Din coamă, piciorul tău scurmă
Degeaba pământul.
Ma chemi prin nechezuri păgâne
Și parcă zici: Tu vino, stăpâne!
Vezi, picură ranele tale
Și neguri se-nalță din vale,
E noapte, și ziua de mâine
Ne-ajunge din cale!
Trei suliți făcutu-și-au strungă
Prin mine! Mă zbucium pe-o dungă
Și nu-mi mai simt brațul și brâul;
Tu-ți rupi cu picioarele frâul –
Las, murgule, las’ să ne-ajungă
Pe-aicea pustiul.
De-acuma tu.. cât va cuprinde
Mantaua, deasupra-mi o-ntinde
Și-apoi cu picioarele-mi sapă
Mormântul pe margini de apă,
Și-n urmă cu dinții mă prinde
Și-aruncă-mă-n groapă.
Jelească-mă apele Cernii!
Să-mi bubuie crivățul iernii,
Ca-n taberi al cailor tropot;
Iar veșnicul apelor șopot
Să-mi pară că-n ceasul vecernii,
O rugă de clopot.
Și, poate, sosi-va o vreme
Când munții vor fierbe, vor geme
Cu hohote mamele-n praguri,
Vor trece bărbații-n șiraguri
Când bucium suna-va să cheme
Pe tineri sub steaguri.
Iar tu, de-i trăi, frățioare,
Să-mi vezi luptătorii-n picioare,
Atunci când sosit va fi ceasul,
Abate-ți pe-aice tu pasul:
Nechează-mi, și-atunci eu din groapă
Cunoaște-ți-voi glasul!
Și-armat voi ieși eu afară,
Și veseli vom trece noi iară
Prin suliți și foc înainte,
Să ție protivnicii minte
Că-s vii, când e vorba de țară,
Și morții-n morminte!”
El zice, și mâna și-o strânge
Pe pieptul cel umed de sânge –
Iar calul stă singur de pază
Lui Gelu, și trist el așază
La pieptul stăpânului capul
Și astfel veghează.
Și-azi! Ca un vânt ce clătește
Pădurea, când ploaia sosește,
Așa din adâncuri de zare
Un vuiet prin noapte răsare.
Iar vuietul vine, și crește,
Mai iute, mai tare.
Și iată-i, din umbrele văii,
Cu scuturi ies repezi flăcăii,
Ca morții ce-și lasă mormântul;
Ies roibii cu umblet ca vântul,
Răsar de tutindeni, de pare
Că-i vară pământul.
Arcașii lui Arpad! În goană
Ei fug dup-ostirea dușmană.
Și, uzi de-alergare, se-ncură
Fugarii prin negura sură,
Cu frâul pe coamă, și-arcașii
Cu spăzile-n gură.
Năvalnic s-apropie pașii,
Și-n goana lor cântă arcașii,
Și-așa de sălbatic li-e cântul –
Din piele de urs au veșmântul,
Și-n bărbile lor încâlcite
Se-mpiedică vântul.
Iar Gelu, auzindu-i prin zare,
De spaimă și groază tresare –
El moare! și cântă păgânii!
N-au domn și n-au țară românii,
Și-adușii de vânturi în țară
Sunt astăzi stăpânii!
Și-n mâinile cui e scăparea?
Nu-i piept să le-nchidă cărarea?
Nu-i braț de voinici, să-i abată?
Și nu e pe lume-o săgeată
Ca-n inima gloatei lui Arpad
Adânc să străbată?
Și Gelu le judecă toate:
Se-nalță proptindu-se-n coate
Și-a calului glezn-o cuprinde,
Cu grabă el arcul și-l prinde,
Și-nvarte săgeata și-o scoate
Din rană, și-o-ntinde;
Și vajaie slabă săgeata
Cu gemetul morții deodată;
Arcașii trec repezi in cale,
Și-i vuiet și-i chiot prin vale:
Ce cânt de-ngropare lui Gelu
Și-ostirilor sale!
Iar vuietu-n neguri pătrunde
Și-n inima nopții s-ascunde
Departe, și-n valuri de valuri
Ecoul izbindu-se-n dealuri
De zece ori jalnic răspunde
Pustiilor maluri.
De zece ori, iarăși de zece,
Și scade, și piere, și trece,
De data din urmă răsună –
Tăcerea-mprăștiată s-adună
Și-n neguri alunecă rece
O bolnavă lună.
Iar calul, vedenie mută,
Cu coama de vânturi bătută,
Stă-n noaptea cu neguri de pază
Lui Gelu; și trist el așază
Pe pieptul stăpânului capul
Și astfel veghează.
Iar apa la maluri se frânge
Și cade pe spate și plânge:
Cu fierul potcoavei tu-mi sapă
Mormântul pe margini de apă,
Și-n urmă cu dinții mă prinde
Și-aruncă-mă-n groapă!

3 Sud Est - Viața de Turneu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trenul marfar 80401 va sosi în gară pe linia 18,
Trenul circulă de la Constanța în direcția Sulina,
Fără oprire în stație.
Focșani, Pascani,
Rașnov, Brașov,
Ploiești, Pitești,
Constanța, vacanța,
București, Costinești,
Timisoara, toată țara.
Cu viața de turneu nimic nu se compară,
Pe trenuri, de nebuni, a nu știu câta oară,
Dar tot mai mișto e cu mașina personală,
Când ți-e rău și scoți capul pe geam afară,
O fată minunată dar puțin crăcănată,
Ne face semne disperată,
Sună celularul, ridic receptorul,
Urlă claxonul, se oprește motorul,
Fac pană când ajung la cabană,
Ce cald e la munte și totuși e zăpadă.
A-nceput să plouă,
E ora nouă,
Zăpada s-a topit,
Gelu n-a venit,
Who the f***k is Gelu?
Gelu e șoferul,
Am ajuns într-o gară,
Pleacă trenul iară,
Ce gară-i asta domnule?
Gara, gara, gara,
Cine dracu-i gara?.
Focșani, Pascani, hei, hei,
Rașnov, Brașov, hei, hei,
Ploiești, Pitești, hei, hei,
Constanța, vacanța, hei, hei,
București, Costinești, hei, hei,
Arad, Bârlad, hei, hei,
Iași, Filiași, hei, hei,
Timisoara, toată țara.
Uite-l și pe Gelu,
Gelu șoferul,
Am auzit că m-ați chemat,
Eram transpirat,
Am alergat o milă după o vecină,
Saracu ce mult a alergat,
Mi-e foame, mi-e sete,
De gogoși pandișpan,
Fasole cu ciolan,
Două faze, am gaze,
Miroase a portocală,
În mașină cine e de vină?
Cum, cine e de vină?
Gelu șoferul,
Am cumpărat trei ilustrate,
Să le trimit în state,
Lui Stamate,
Cine e Stamate,
Stamate, proful meu de mate,
Fratele lui Gelu,
Cine este Gelu?
Gelu antigelul,
Gelu paralelul,
Gelu crăcănelul,
Gelu mititelul,
Cine este Gelu?
Fratele lui Stelul,
De-o ține p-aia mică,
A lui nea Ionică.
Focșani, Pascani, hei, hei,
Rașnov, Brașov, hei, hei,
Ploiești, Pitești, hei, hei,
Constanța, vacanța, hei, hei,
București, Costinești, hei, hei,
Arad, Bârlad, hei, hei,
Iași, Filiași, hei, hei,
Timisoara, toată țara.
Haide Gelu, vino-ncoa,
Să ne simțim ca lumea,
Să bem vinu’ ghiurghiuliu,
Să-l bem toamna pe târziu,
Deci, ați înțeles?
X, Z, Y, M, N, S, F, K, L, S,
În direcția Sulina,
X, Z, Y, T, C, L, M, N,
A, T, Z, ați înțeles?.
Focșani, Pascani, hei, hei,
Rașnov, Brașov, hei, hei,
Ploiești, Pitești, hei, hei,
Constanța, vacanța, hei, hei,
București, Costinești, hei, hei,
Arad, Bârlad, hei, hei,
Iași, Filiași, hei, hei,
Timisoara, toată țara.
Focșani, Pascani, hei, hei,
Rașnov, Brașov, hei, hei,
Ploiești, Pitești, hei, hei,
Constanța, vacanța, hei, hei,
București, Costinești, hei, hei,
Arad, Bârlad, hei, hei,
Iași, Filiași, hei, hei,
Timisoara, toată țara.
Valea!