Aron Cotruș - Geamurile Sângerii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ard case, șuri, jirezi de fân și paie,
În groaznicul incendiu vezuviu.
Aleargă flăcările ca un fluviu
Și-un biet popor de avuturi îl despoaie.
Aleargă flăcările-ngrozitor,
Aleargă,
Peste câmpia roșie și largă..
Fug flăcările-ntruna, fără frâu,
Și ard hambare aurii de grâu,
Și-n pocnete, porumbu-n poduri arde.
Și limbi de foc se-ntind peste clădiri,
În zăpușala grea, care omoară,
Și ca niște sinistri șerpi de pară,
Se-ncolăcesc pe plopii albi, subțiri,
Și peste cele-nsângerate unde,
În salturi, ca niște pisici bizare,
S-aruncă sprinten, cine știe unde,
Iar șurile, schimbate-n stâlpi de jar,
În noaptea sângerie par
Schelete de-animale-ngrozitoare,
Din lumi unde nu-i pace, nici visare.
În sat, în case, prin ferestre sparte,
Prin geamurile roșii, de departe,
Se văd fapturi purtate brusc de spaimă,
Cum vorbe ne-nțelese, rupte-ngaimă,
Cum ușile le cată în zadar,
Cum părul își smulg, cum plâng și țipă-amar,
Cum leșină și pe podele cad,
Ca-n fundul unui iad..
În râu parc-au căzut macabri sori,
Și apele murdare le-au aprins..
În râu parc-au căzut macabri sori
Și-acum plutesc pe apele murdare..
Pe apele aprinse și murdare.
Și focul crește-ntruna-n fața lor..
Cât vezi, întinsu-i roșu, schimbător ocean,
Pe care-aleargă focul călător
Și-n care parc-armate crunt învinse
Ori turme mari de oi și capre-aprinse
Aleargă-n spaimă, fug din loc în loc,
Purtând cu ele baia lor de foc,
Prin fum și prin funingine opacă,
Pe unde cad și-n flăcări se îneacă..
Și-mproașcă tunurile asta-seara,
Cu flăcări din plămânii lor de pară..
Împroașcă-ntruna, cu putere grea,
Din depărtări adânci de undeva..
Sinistru ard pădurile bătrâne
Și vânturile-n drumul lor nomad.
Aduc mirosuri grele, tari, de brad,
Aduc un suflu aspru, violent,
Și boale din bolnavul Orient..
Sinistru ard pădurile bătrâne
Și doar cenușă fi-vor ele mâine,
Pe-aicea când vor trece-n roșii pași
Imensele armii de ucigași..
Sinistru ard pădurile bătrâne
Iar brazii cu coroanele macabre,
Par uriașe, roșii candelabre,
Cu mii și mii de brațe arzătoare,
Ce ard la asta groaznica serbare,
La agonia unei lumi de fiare..
Și crește-ntruna roșa învălmășeala,
Mai groaznică, ca-n Roma, când ardea,
Iar colo-n codrii-acum, e noapte grea.
Stă, poate, ca Nerone, cineva,
Privind cu o privire infernală,
La asta monstruoasă-nvălmășeala..
Întruna crește-ngrozitoarea larmă,
Iar tunurile groaznice s-aud,
Aproape-aproape, -ntruna mai aproape
Și larma vine de pe roșii ape,
Pornită din plămâna infernală,
A tunurilor grele ce s-aud,
Venind în marșul lor de sânge ud..
.. Țărani îmbătrâniți fără de vreme,
Cu ochi ca niște plăci de întuneric,
Aleargă cu obrazul cadaveric..
Ei vin și trec cu fețele de ceară,
Zdrobiți de nedreptatea milenară..
Ei vin, și trec, își duc copiii lor,
Tot ce le lasă focu-ucigător..
Copiii triști sunt tot ce le rămâne,
Copiii lor zdrențoși, dar drăgălași,
Ce-odată și-odată, în vremile de mâine,
Vor fi, poate, asemeni ucigași..
Și vântu-nalță-ntruna limbi de foc,
Iar flăcările ce se zbat spre cer
Par roșii munți ce nasc și-n urmă pier,
Pentru-a renaște mai grozavi apoi..
Fug oamenii – o turmă de strigoi –,
Treziti din somn de focu-ngrozitor
Și fugăriți din paturile lor..
Și crește focul ațâțat mereu,
Iar tunurile durduie din greu,
Lăsând pe cele drumuri lăcrimând,
Un biet popor, zdrențos, murdar, flămând..
Doar morții-n urma lor de mai rămân
Și-ostenii unui împărat păgân,
Ce și-or căta – când vor sosi – culcușe
Aici, în munții-aceștia de cenușe..
De spaimă va-ngheța atunci oricare
Și nebunia le-o pătrunde-n oase,
Când și-or vedea făpturile scârboase,
În geamurile roșii, -ngrozitoare.
Incendiul ăsta groaznic se îmbată,
Cu flăcări infernale se îmbată..
Nu vezi nimic pe străzile pustii..
Decât doar geamuri lucii, sângerii,
Și-n satul ăsta mândru, care moare,
Ele-s podoabe-atotstăpânitoare..
În satul ars, străine, de-i veni,
Tu n-ai să vezi nimic în calea ta
Decât doar geamuri lucii sângerii,
Stropite-ngrozitor de cineva..
Nici râde n-ai să poți atunci, nici plânge,
Iar nebunia-n creieri și în sânge
Îți va trezi dorințe și viziuni..
Și roșii fi-vor ochii tăi nebuni,
Când vor privi
Cum spectri fac satanice orgii,
În dosul celor geamuri sângerii.

geamuri sangerii – Versuri.pro

Aron Cotruș - Geamurile Sângerii