https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/ady-endre-la-gare-de-lest https://versuri.pro/ady-endre-la-gare-de-lest#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=4312 →]]> În zori voi fi departe,
Plângând cu inima frântă:
Acum să gem, să plâng, n-am curaj,
Paris cântă, cântă.
Plec acuma, mă duc acasă,
Deja fluieră trenul,
Parisul am încă pe suflet,
M-atrage amurgul.
Acum îmi aprinde dorul,
Acest balaur aparte.
Mâine mai alb voi fi?
Alpii, poate?.
Mâine, voi fi alb eu,
Vântul mormintelor bate,
Mi-a venit, deja, sărutul
Criptei ungare.
Viața nu e veselie
În lume. E să te mire.
Orașul sfânt al minunilor,
Oh, Paris, cu bine.
Domnul meu infidel, bolnav,
Crudă pomană s-aibă:
Bucuria falnică, cu foc,
Cântă, cântă, încă.
Prin tine s-audă psalmuri
Lumea în sărăcie
Și-n viață ne mințim un pic
Cu o armonie.
Cântă, cântă. Străinul fiu
Se duce-n zone fără cânt:
Zarva crudă din Cerul ungar,
Pe mine s-a răsfrânt.
E suflu geros, miros de stârv
Peste orice floare.
Loc blestemat. Mie: patria.
Estul fără raze.
Însă mă duc. Mă revendică
Soarta. După care mor,
Mă ucid cei ce n-au cânt
Și mirosul de mosc.
Mă ucid, nu să am glorie,
Murind stupid în răcire,
Paris, tu Cântător uriaș,
Cântă-mi glorie.
Dantelată, caldă, cu parfum,
Ar veni încă o dată
Și mi-ar săruta ochii
O pariziancă.
În amurg ar suna aici,
Mai departe, cânt celest.
Ar galopa monstrul de fier
Și cu un mort pe el.

]]> https://versuri.pro/ady-endre-la-gare-de-lest/feed 0 https://versuri.pro/aurel-dumitrascu-scufita-rosie https://versuri.pro/aurel-dumitrascu-scufita-rosie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=6333 →]]> Pe Scufița Roșie o sărută păianjenii în Gara de Est,
e beată, murdară și careva a târât-o-ntr-un colț.
Toată viața am ținut s-o-ntâlnesc și acum că-i aici,
cum să nu-i vorbesc de biblioteca pustie,
de colbul cel verde și colbul cel roșu. Pe femeie o duci
acasă tăcut, încui ușile, te ascunzi. Pe Scufița Roșie o duci
pur și simplu, ea de fapt chiar vrea să meargă la tine
(singură) îți cere povestea lupului și a Scufiței Roșii,
o cauți, i-o dăruiești, o citește toată seara mofluză. Târziu
ia o țigară și pleacă. Vine a doua zi tot la tine, citește,
sunteți mari prieteni. Într-o zi primești un castron cu
pițigoi morți, în altă zi intră dealul pe ușă
și vine iarăși Scufița, te strigă: lupul a murit și nu
mai am pentru cine trăi! Pleacă-ntr-o marți, nimeni
nu știe unde mai pleacă.
Azi este vineri, castronul cu pițigoi e pe masă, tu taci
și mâine nu mai vine nici Scufița Roșie,
mâine nu mai vine nici dracu. În pădure se înalță
un rug cum nu a mai fost. Se pregătesc să te ardă pe tine.

]]> https://versuri.pro/aurel-dumitrascu-scufita-rosie/feed 0