https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/crt-furtuna https://versuri.pro/crt-furtuna#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=76739 →]]> Izolat dar printre străini ce nu știu ce vor
E un peisaj asemănător, nepăsarea oamenilor
Trăiesc de parcă n-o să mor într-o barcă vâslind ușor
E o luptă, dar lupta adevărată se dă în interior
Aud cum valurile se lovesc tare de lemn
Ce și cât pentru lume însemn?
Viața-i doar un ocean în care încerc să nu mă afund încet
E atât de liniște, nu mai aud niciun sunet concret
Că seara ajung acasă, las plasa pe masă în garsoniera închiriată
Mă gândesc cu groază că n-am loc să fiu tată
Agitat și fără bani dar mereu cu ceva de plată
Mă seacă această lume depravată
Departe de amărăciunea realității umane
Ore după ore, singura alinare e-n visele tale
Ordine după ordine te dărâmă ca un val
Nici nu mai vezi linia de final
Căldura siguranței financiare învelesc oamenii în nepăsare
E frig, e frig tare
Dar eu privesc spre orizont nepăsător, trăiesc de parcă n-o să mor
Sper să nu mă prindă cel de mâine zor
Tot în valurile astea de care am încercat atât să mă feresc
Dar într-o vază la un moment dat toate florile ofilesc
Măcar acum simt că trăiesc și prețuiesc
Ce am avut până acum, mulțumit oarecum
Nici nu știu cum am ajuns aici
Plutind în neant fără indicatori logici sau lozinci care să-mi pună piedici
Fără frici sau limitatori fizici doar psihici
Valuri de critici, haosul din ordine
Doar eu și cu mine
Poate era mai bine înainte
Nimic să mă reprezinte, nici eu nu reprezint pe nimeni
Hainele îmbibate în apă și regrete mă trezesc la realitate
Nu mă opresc, vâslesc fără ca vreun gând să mă sape
Dar observ în zare o furtună ce-și face loc printre nori
Schimbare rapidă de stare ce-mi dă fiori
Am mai trecut prin asta îmi zic deseori
Nu mai e gândire ci doar instinct de supraviețuire
Mă întind pe spate resemnat
Acum cuprins de ploaia rece, abandonat
Simt cum totul parcă acum s-a terminat
Închid ochii, aștept inevitabilul impact
Îmi răsună în cap oamenii care-mi ziceau cum o să se termine
I-am ignorat, pe atunci știam mai bine
Liniștea mă cuprinde, liniștea mă inspiră
Sentimente peste raționament se alipiră
Dar de data asta nu cred că mai scap
Epuizat și psihic extenuat, incapabil să mă mai opun curenților și vocilor
Un ultimul fior ce se-ncolăcește ușor
O ultimă adiere, un fel de la revedere
Sunt deja mort oricum poate eram și până acum
Realizarea doare cel mai tare, totul se face scrum
Post scriptum

]]> https://versuri.pro/crt-furtuna/feed 0