Arthur Rimbaud - Furiile Cezarului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Se plimbă Omul palid pe-aleile-nflorite.
E-n redingotă neagră şi c-un trabuc în dinţi.
La Tuilerii i-e gândul, la florile-i vestite,
Şi-ades în ochii-i sumbri se-aprind priviri fierbinţi.
Ani douăzeci de-orgie l-au îmbătat, se pare,
Pe împăratul nostru. – „Eu am să sting – şi-a spus –
De-a pururi Libertatea, ca pe o lumânare!
Dar Libertatea-i vie, iar el e indispus.
Pe buzele lui mute, ce nume dă târcoale?
Şi ce regret îl roade? Nu vom putea afla:
Ciudat e împăratul, privirile i-s goale.
S-o fi gândind la Omul cu ochelari, cumva?
Ca la Saint-Cloud, pe vremuri, se uită în neştire
La fumul de ţigară, albastru şi subţire.

furiile cezarului – Versuri.pro

Arthur Rimbaud - Furiile Cezarului