Ma duc, mama, la izvor
S-aduc apă-ntr-un ulcior
Tu – acolo de vorbă-mi stai
Cu Ion a lui Mihai.

Nu știu, mama, nu știu cum
Mă oprește seara –n drum
Și mă ține, nu mă lasă
Ca să fiu devreme acasă.

Eu spun că mama mă cheamă
El nici nu mă ia în seamă
Până când oi vrea să-I spui BAAAYYY
C-am să-I fiu nevasta lui.

Frosinico, nu-I păcat?
Ca să pleci pe ne-ntrebat
Ca te-o vorbi lumea-n sat
Cum fără nuntă ai plecat.

Lasă, mama, nu-I rușine
Nu-I începutul de la mine
Lasă, mama, nu-I rușine
Nu-I începutul de la mine.