N-am nicio scuză, nici adevărul nu-l crezi
Dar nu pot să-ți dau dovezi, eu chiar nu simt, tu chiar nu vezi
E vorba de sentimentele pe care eu nu le am
Mă simțeam suficient de prost să mă știu că mințeam.
Am încercat să-ți dau de înțeles că-i okay
Să fugi, să pleci, să nu te uiți în ochii mei
N-ai nicio șansă lângă un om care nu simte
Frumosul în tine se înnegrește când iubirea minte.
Tot ce se-ntâmplă-ntre noi e doar scrum
Suntem pe front comun, eu sunt carne de tun
Nu mai vreau, nu mai pot, nici n-am cum să mă adun
Nu e vina ta că n-am iubit destul.
Iubirea chiar vine greu, mai greu e să o ții vie
Este flacăra aprinsă ce iubește o făclie
Dragostea te face să te simți un om bogat
Dumnezeu îți dă, dar nu vine să-ți bage în sac

Am avut parte de dragoste și am dat cu piciorul
Am avut ce mi-am dorit, n-am prețuit, acum duc dorul
Tristețea umple decorul, lacrimile curg șiroaie
Dacă nu știi să iubești, rămâi ca un copac în ploaie.
Am știut că nu te merit, ești prea bună pentru mine
Caracterul meu defect a rănit inima din tine
Și-mi pare rău, iubire, n-am pretenția să mă ierți
Dar mi-e dor de cum ești tu când mă săruți sau când mă cerți.
Știu că am fost badaran, te-am tratat ca pe un obiect
Dacă aș putea acum mi-aș scoate inima din piept
Tu pentru mine ai fost dragostea în pură esență
Tu faci lumea asta mai bună doar prin simpla ta prezență.
Tot ce se-ntâmplă-ntre noi e doar scrum
Suntem pe front comun, eu sunt carne de tun
Nu mai vreau, nu mai pot, nici n-am cum să mă adun
Nu e vina ta că n-am iubit destul