Astă-i altă zi de vară, încă nicio amintire
Care să-mi aducă aminte de tine, dar totuși parcă-o simt în mine
Refuz să cred în continuare că esența ce mă ținea tare
A plecat cu primul tren, acum o aud doar în difuzoare.

Mă privești de sus, și mă-ntrebi „care e mai tare?”
Te las să-ți faci damblaua, tovarășe, viața e trecătoare
În ultima clipă am să-mi văd mintea cum moare
Că bietul de mine nu mai e în stare.

Nici să se țină pe picioare, d-apăi să se țină de tine
Și în final cum îți convine să uiți de mine? Dar în fine
Că am fost acolo un univers, eu eram cel ce putea
Să îți aducă întregul sistem solar, m****s pe o stea.

Din partea mea îți urez numai bine, iar peste ani
Să îți aduci aminte de mine, cel crescut între golani
Ce ți-a fost fidel ca o porție mare de paste
Și să te gândești în continuare unde s-au dus 16 bastoane.

Negri la față de nervi ca minerii, am nevoie de un
Psihiatru să mă aducă înapoi pe drumul cel bun
Că pe drumul pe care acum îl traversez ca un nebun
E numai fum, și o vreme naspa, se apropie un taifun.

Scriu pe o foaie specială
Toate problemele pe care mi le-a adus viața asta nasoală
O rulez și o transform în penală
O ard și mă topesc de furie când îmi iese fum pe nară