florica – Versuri.pro

Sport Sangeros Iii - Ne Vom Întâlni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Băiat nevoiaș, o iubea pe Florica
Statea pe imaș, cu gândul la ea
Cu broboadă pe cap, ea visa, mititica
Și spera.
Pe Marin l-a văzut pentru prima oară
Mergea prăfuit pe un drum de țară
Ochii i s-au luminat când a observat.
Și Marin o privea cu un gând necurat.
. cu un gând necurat..

refren:.
Și ii spunea: ‘Ne vom întâlniii,
Ne vom întâlniii și vom face copiii.
Ne vom întâlniii, ne vom întâlniii
Și vom face copii’..

S-au întâlnit la bâlci a doua zi, în sat
Dar Marin. părea cam supărat
Și Florica, în toli de sărbătoare
‘Hai Marine, în fân la o plimbaree! ‘.
. în fân la o plimbaree..

refren:.
Ne vom întâlniii, ne vom întâlniii
Și vom face copiii.
Ne vom întâlniii, ne vom întâlnii
Și vom face..
. Marin ii spunea..
‘Ne vom întâlnii, și vom face mulți copiii!
Ne vom întâlnii, și vom face copii! ‘
[un’, doi, trei.]
‘Te voi așteptaa, voi veni pe strada taa
Te aștept mereu. fără tine mi-e greu! ‘.

„Pentru dumneavoastra a interpretat
grupul muzical vocal/instrumental Sport Sângeros 3 din capitală.
Grupul vocal/instrumental Sport Sângeros 3 din capitală v-a oferit spre audiție cele mai îndrăgite melodii de la lansarea formației și până în prezent.
Componenta formației. este aceiași.
Pentru spectacole sau manifestări de gen ne puteți contacta pe telefonul mobil..
În continuare vă urăm un drum bun, un sincer ‘La mulți ani! ‘ și tot ceea ce vă doriți să se îndeplinească”.
..

Ion Pillat - Adio la Florica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Acum trăsura trage la scara amintirii,
Și de plecare sună în curte zurgălăi.
Acum din mine, ceasul temut al despărțirii
Și-ntinde umbra sură stăpânitor pe văi.
Pocnește biciul: casa se dă în lături, piere;
Întregul deal coboară – și iată-ne pe drum.
Amurgul ne petrece cu razele-i de miere,
Tămâia înserării înalță-albastru fum.
O, surugiu, oprește! Stai locului, trăsură!
Prin plute seculare să văd cu ochiul plâns,
Sporind pe ceruri, dealul în flori ca o răsură,
Ce-n poala lui lumina trecutului a strâns.
Înfrână-ți caii-n spumă, o clipă să văd încă
Mormântul, și capela, și via cu castani:
Priveliște rămasă aceeași, ca o stâncă
Domnind pe risipirea atâtor zeci de ani.
Din Valea Popii cucul mă strigă pe-a sa limbă…
Și Argeșul șoptește: „De ce ne părăsești?
De ce îți schimbi căminul, nimic când nu se schimbă
Din deal de la Florica la parcul din Golești?”.
„Rămâi la noi!” un clopot din Izvorani mai plânge.
Și tot aud în urmă: „La noi – la noi…”
Oprește-ți telegarii cu nările în sânge,
O, surugiu, năprasnic gonind ca un strigoi.
Ba nu. Dă bici mai bine și drumului îi lasă!
Nu-mi părăsesc căminul, în suflet când îl duc.
Îmi voi zidi-n orașe întâmplătoare casă –
Dar de averi, de lume și de huliri uituc.
Ca Argeșul să-și mâne murmurătoare ape
În crângul de-altădată, iar cucul să-l ascult,
Pe ochii mei lasă-voi să cadă grele pleoape –
Și voi găsi în mine Florica de demult.

Ion Pillat - Florica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Aici își îngropară bunicii mei copila,
În loc ferit de-arșița, de viscol și de vânt.
Colinei închinară iubitul ei mormânt,
Legând de dealul rodnic și numele și-argila.
Și vremea prea fugară și fragedul destin
Al celei ce fusese — abia o zi — Florica
Azi, de fetița moartă noi nu mai știm nimica;
Dar când acum Florica, în soare aprilin,
Etern reînflorește, ceva în piept mă doare,
Privind cum prinde raza cu fermecatu-i fir
O fașă de bobocul plăpând de trandafir
Și-un zâmbet de lumină de fiecare floare.
Un zâmbet ce odată trăia pe buza ei
Și mă-nfior la gândul păgân și la credința
Că trebuie naturii să-i altoiești ființa
Pământul să palpite ca inima, de vrei.