Ion Pillat - Florar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E Mai şi-n codru cucu-mi cântă drept în faţă.
Cu soarele poteca porneşte-n dimineaţă.
Cu drumul şi pădurea, hai murgule, la deal!
M-oi legăna în pasul tău legănat de cal.
Prin pânzele luminii zări-voi de departe
Şi Argeşul şi lunca deschisă ca o carte.
În care-s slove negre – un cârd răzleţ de oi
Înşiră versuri simple la margini de zăvoi.
O, cât aş da ca Domnul să-mi hărăzească darul
Să pot să le descopăr şi eu abecedarul.
Dar sunt un om şi nu pot citi decât cerneală.
Prin frunzele-n tremur, o pasăre sineală.
Din pene îşi arată – să fie cerul, ea?
Pe vârf de deal, strâng frâul şi mă ridic în şea.
S-o luăm spre Valea Popii, s-o luăm spre Valea Mare
Spre Izvorani să mergem? – Tot una mi-i. În zare.
Negoţul alb m-aşteaptă de când copilării.
Hai, murgule! şi du-mă, în voie, unde-i ştii.
Străbate o pădure, coboară şi iar suie,
Ajunge-o poiană-n cap de cărăruie.
La poalele poienii, dosită de arinişti,
O apă lin îşi mâna strălimpezile linişti.
O moară stă bătrână, uitată de pârâu
De oamenii din sate cu holdele de grâu.
Dar roata ei mai cântă, de apă dusă rar,
Şi macină polenul luminii din Florar.

Florar – Versuri.pro

Ion Pillat - Florar