Refren
Câteodată mi-e frig, câteodată mi-e foame
Câteodată mi-e lene, câteodată mi-e sete
Câteodată visez, uneori aberez
Că viața-i frumoasă dar cam plicticoasă
Câteodată mai dorm, câteodată mai mor.

Sunt furnicuță nici nu vreau să mă cred
Sunt un om prins în cușcă de un suflet rebel
Încerc să gândesc dar undeva mă opresc
Cineva îmi pune piedică și-alunec, și-alunec în gol.

Refren

Undeva aproape de sufletul meu
Se află un gând să devin Dumnezeu
Un gând pe care mereu și mereu îl alung
El totuși persistă și câteodată insistă
Să fiu și eu elefant și e totuși un gând excitant
Totuși cred că vreau asta
Pentru că sunt firav, muritor și foarte slab
Dar mă bucură gândul că deși mă bate vântul
Deși sunt trecător n’o să dispar când o să mor.

Refren

Am refuzat să mai cred că pot să fiu ca el
Am renunțat să mai sper să fiu elefant
Am încetat să mai cred că urmele mele sunt mici, ca ale unei furnici
De acum încolo să las în viață numai urme de gheață care se vor topi
De acum încolo voi merge mai apăsat, mai greoi și mai umblat
Voi merge mai mândru că am aflat că sunt om
Iar urmele nu se vor pot șterge nici măcar cu sânge nici măcar, când ninge
Am aflat adevărul care ascunde cerul că am ars neîncetat, firav, și excitant
Am aflat că mi-am pus o emblemă în frunte
Un embargo prin pletele cărunte
Și am uitat unde-mi era soarta
Și de ce sunt atât de firav.

Refren x2