fermecare – Versuri.pro

Dona Dumitru Siminica - Leliță Floare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

D’aoleu, leliță, floare,
Mult mi-ai fost fermecătoare!
Lele, mi-ai întors voinici din cale,
Mi-ai întors voinici din cale.
Lele, de m-ai întoarce și pe mine,
N-ar mai fi voinici pe lume,
N-ar mai fi voinici pe lume.
D’aoleu, leliță, floare,
Mult mi-ai fost fermecătoare!

Lele, până nu te cunoșteam,
Unde mă culcam, dormeam.
Lele, dar acum că te cunosc,
Nu pot să mă odihnesc,
Nu pot să mă odihnesc.
D’aoleu, leliță, floare,
Mult mi-ai fost fermecătoare!

Lele, nu știu, zau, ce mi-ai făcut,
Că așa dragă mi-ai căzut.
Lele, eu nu ți-am făcut nimic,
Dar am o vorbă cu lipici.
Lele, am o vorbă mângâioasă,
Te fac să nu pleci acasă,
Te fac să nu pleci acasă.
D’aoleu, leliță, floare,
Mult mi-ai fost fermecătoare!
Lele, mi-ai întors voinici din cale,
Mi-ai întors voinici din cale.
Lele, de m-ai întoarce și pe mine,
N-ar mai fi voinici pe lume,
N-ar mai fi voinici pe lume.

Printesa De Aur - M-Ai Vrăjit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Refren: M-ai vrăjit,
m-ai vrăjit cu-a ta iubire
Tot ce fac,
Eu fac numai pentru tine
Poți să-mi ceri,
cere-mi iubire orice
Tot ce fac,
Eu fac doar din dragoste.

Inima mi-ai vrăjit
Atunci când mi-ai zâmbit
M-a fermecat privirea ta
Și pe loc am simțit
Că m-am îndrăgostit
Că te iubesc ca viața mea
Inima mi-ai vrăjit
Atunci când mi-ai zâmbit
M-a fermecat privirea ta
Și pe loc am simțit
Că m-am îndrăgostit
Că te iubesc ca viața mea.

Refren:

Orice s-ar întâmpla
De-acum în viața mea
Te voi iubi numai pe tine
Tu știi să îmi zâmbești
Și să mă ocrotești
Și ai încredere în mine
Orice s-ar întâmpla
De-acum în viața mea
Te voi iubi numai pe tine
Tu știi să îmi zâmbești
Și să mă ocrotești
Și ai încredere în mine.

Refren:

Nicolae Guta - Hoța de Iubire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Zi de zi..

Zi de zi
Noapte și zi
Eu te doresc și te aștept să vii
Și cu inima mea
Fă ce vrei cu ea
Că e numai a ta.
E numai a ta..
Ești o hoță de iubire
Mare hoță da, da, da
Nu știu cum te-ai furișat
Și-ai furat inima mea.
Ești o hoță de iubire
Cea mai mare hoță ești
Când mi-ai furat inima
Mi-ai promis că mă iubești.

Zi de zi
Noapte și zi
Eu te doresc și te aștept să vii
Și cu inima mea
Fă ce vrei cu ea
Că e numai a ta.
E numai a ta..
Cea mai mare vrăjitoare
Nu m-ar putea fermeca
Așa cum ai făcut tu
Mi-ai fermecat inima
Aș da tot ce am pe lume
Pentru-o noapte de amor
Mi-aș da sufletu- și viața
Și lumina ochilor.

Zi de zi
Noapte și zi
Eu te doresc și te aștept să vii
Și cu inima mea
Fă ce vrei cu ea
Că e numai a ta.
E numai a ta..
Ești o hoță de iubire
Mare hoță da, da, da
Nu știu cum te-ai furișat
Și-ai furat inima mea.
Aș da tot ce am pe lume
Pentru-o noapte de amor
Mi-aș da sufletu- și viața
Și lumina ochilor.

Zi de zi
Noapte și zi
Eu te doresc și te aștept să vii
Și cu inima mea
Fă ce vrei cu ea
Că e numai a ta.
E numai a ta..

Alice Călugăru - Șerpii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sub falnica desfășurare de crengi a umedei păduri,
Mă culc în ierburi legănate, și-n palme tâmplele-mi se razmă;
Și nu las somnul să mă-nfrângă cu-a buruienilor mireazmă,
Ci lin încep să şuier cântul ce cheamă șerpii lungi și suri.
Să vie-alunecând subt frunze, cu-ncete mlădieri de ape,
Cu zvârcoliri de-ascunse flăcări verzui, ce-ar tremura sub jar,
Să-ntindă asprii către mine vicleanul cap triunghiular,
În care turburi ochi veghează subt străveziile pleoape.
Cu-o fluierare prelungită începe necunoscutul cânt,
Ce-o să-i adune de departe și-amăgitor o să-i dezmierde.
Și ei se vor târâ spre mine pe mușchiul înflorit și verde,
Ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ.
Și iată că de pretutindeni aud un foșnet de tufișuri;
Erau încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederei vicleni;
Își plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni;
Dormeau cu apele pădurii, ascunși sub grelele pietrișuri.
Dar când descântecu-mi departe zvârli întâiul său fior,
Deodată fiecare-n codru lăsat-a cuibul singuratic, –
Și-nvinși de jalea prelungită a fluieratului cromatic,
Își măsurară-n ritmu-mi straniu, încet, alunecare lor.
Veniți, o, șerpi târând prin ierburi, pe mlădiosul vostru pântec,
Prin ierburi lungi – ca lănci – prin pietre, al vostru chip de vis!
Veniți, voi, ce vă-ncovoiați, ca lanțuri, de-acum sunteți înlănțuiți
De necurmatele cadențe ce torc nemaicântatu-mi cântec.
Veniți misterioși și falnici, voi, fermecați de-un glas străin!
De-acuma zvârcolirea voastră numai la ritmul meu se schimbă
Și fără vlagă e-mpotrivă-mi primejdioasa voastră limbă,
Ce ca o floare otrăvită înalță-amarul ei venin.
Eram prin ierburi lungi culcată și v-așteptam cu ochi de pândă
Ș-acum voi mi-ați adus întreaga putere-a tainicei păduri,
Și viclenia-i mi-ați predat-o cu-nșelătoare cotituri;
Iar fluierarea mea, de-acuma, se schimbă-n cântec de izbândă.
Mă reazăm de-un copac, ș-acolo aștept tot neamul vostru-nvins,
Să mi se-adune la picioare cu trupuri agere de spadă,
Să-nalț, încolăcind pe brațu-mi, sălbateca mea pradă
Și-n cingători însuflețite să las să-mi fie brâu-ncins.
Făr’ de putere împotrivă-mi, pădurea-ntreagă-mi este roabă,
Ea, ce mă-nlănțuia cu aspra-i mireasmă și cu teama-i grea,
De-acum împărăția-i toată de teamă și fior e-a mea,
Și-nveninata-i vrăjmășie e cucerita mea podoabă.