În păienjenişul de hârtie,
Ţi-am scris două versuri, ţie.
Într-unul ţi-am cuprins făptura,
În celălalt nemărginirea.
Femeie cu chip de floare,
Dorul de tine mă doare.
Femeie cu păr mătăsos,
Doar tu mă ridici de jos.
Femeie cu păr despletit,
Când te-am pierdut, te-am jelit.
Femeie cu ochi adânci,
Mă doare inima când plângi.
Femeie cu buze ca mierea,
Tu-mi alini mereu durerea.
Femeie cu trup de felină,
Tu-mi dai linişte deplină.
Femeie, mijlocelul tău,
Cu dor îl cuprind mereu.
Femeie gingaşă, plăpândă,
Tu îmi faci ochii să plângă.
Tu eşti crinul alb şi pur,
Răspândeşti iubire-n jur.
Frumuseţea ta pe-acest pământ,
Dezleagă orice legământ!