Tristan Tzara - Verișoară, Fată de Pension

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Verișoară, fată de pension, îmbrăcată în negru, guler alb,
Te iubesc pentru că ești simplă și visezi
Și ești bună, plângi, și rupi scrisori ce nu au înțeles
Și îți pare rău că ești departe de ai tăi și că înveți
La Călugărițe unde noaptea nu e cald.
Zilele ce au rămas pân’ la vacanță iar le numeri
Și ți-aduci aminte de-o gravură spaniolă
Unde o infantă sau ducesă de Braganza
Stă în rochia-i largă ca un fluture pe o corolă
Și se-amuză dând mâncare la pisici și așteapta un cavaler
Pe covor sunt papagali și alte animale mici
Pasări ce-au căzut din cer
Și lungit lângă fotoliul ce-i în doliu
Jos – subțire și vibrând – stă un ogar
Ca o blană de hermină lunecată de pe umeri.
Dânsa vrea să o ridice dar
Își aduce aminte și își mângâie colierul de pe gât
Pentru că zărește cavalerul – și atât:
Se apropie de bancă sora Beatrice sau Evelina
Profesoară de istorie sau de greacă și latină
O, de ce trec zilele așa de rar..
Frunzele și florile cad ca foile din calendar;
Viața-i tristă, dar e totuși o gradină!
Și Infanta sau Ducesa de Braganza
Iar adoarme sau își pierde importanța – căci tu numeri
Zilele ce-or să rămână – socotind de mâini pân’la vacanță.
Eu încep din nou scrisoarea și îți scriu: Ma chère cousine
Je croyais hier entendre dans ma chambre ta voix tandre et
câline.

fată de pension – Versuri.pro

Tristan Tzara - Verișoară, Fată de Pension