Mircea Manolescu - Fabula Cocoșului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un cocoș ca toți cocoșii, mândru, falnic, pintenat,
Pe când măsura ograda când în lung și când în lat,
Cu un aer plictisit,
Uite-așa, pe negândite, o idee i-a venit:
„Ce-ar fi, domnule, să spunem scurt și clar: Nu se mai poate!
Nu mai cânt de nu mă treceți la spor de periclitate!
Când, marcând ivirea zilei, conform cu tradiția,
Absolut de bunăvoie, îmi trădez poziția.
Orice vulpe vagaboandă
Orice uliu călător
Sau, mai știu eu, vreun dihor
Poate lesne să mă-nhațe pur și simplu din poiată!..
Așadar, vedeți prea bine, cererea mi-e-ntemeiată.
Și apoi, oricât v-ați zbate, nu mă laud când vă spun:
Decât mine n-o să faceți niciodată ceas mai bun.
Fără arcuri, roți dințate,
Fără electricitate,
De e cald și zăpușeală, ori de mă îngheață frigu’
Eu în faptul dimineții prompt vă scol cu.. Cucurigu!
În plus, neam de neamul nostru, după cum s-a constatat
N-a fost dat la reparat,
La reglat sau curățat.
Cu o mână de grăunțe îmi rezolv problemele..
Dar uitați găinile?
Grija lor îmi aparține inclusiv și integral,
Încât, după-o zi de muncă, sunt epuizat total! ”
Așa medita cocoșul mândru, falnic, pintenat
Și, ca să-și atingă scopul urmărit, n-a mai cântat.
Din păcate, gospodarul neavând de un’ să știe
Ce-l frământă
De nu cântă,
L-a tăiat pentru piftie,
Socotind că-și ia din piață alt cocoș de-mperechere..
MORALA:
Orice pasăre, se zice, numai pe limba ei piere.

fabula cocosului – Versuri.pro

Mircea Manolescu - Fabula Cocoșului