exista – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Exista

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Exista
o mulțime de chipuri
în care n-am să te pot păstra.
Exista
milioane de cuvinte
ce-mi vor putrezi în ureche.
Exista
o iarbă
care se va da la o parte
ca tu să poți crește
necontenit alta.
Fii
zi de zi
binevenită!

Eugenio Montale - Teroarea de A Exista

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Familiile marilor bufi
ai operetei s-au stins
și o dată cu ele și genul comic, înlocuit
de tribalul tam-tam al adunărilor.
E-o mare nenorocire să te naști mic
și cea mai rea e-a celui ce dă-n mintea copiilor
mimând prostia care se sperie
de vreo improbabilă identitate.
Teroarea de a exista nu e un lucru
de luat peste picior, ba chiar cei foarte bătrâni
au stivuit din ea o droaie în spațiul de sub scară
încât cu greu și rușine puteau să se ascundă acolo.
Iar rușinea nu este, băiete binenăscut, decât o primă
scânteiere de viață. De moare înainte de-a te naște
nimic nu o-nsoțește care să poată spune noi
suntem noi și e un fapt de-abia credibil.
În anul al șaptezeci și cincilea și mai bine al vieții
am coborât în hipogeele mele și depozitul
era acolo intact. Aș vrea să-l răspândesc cu amândouă mâinile
în aceste sângeroase zile de carnaval.

Edith Södergran - Triumful De A Exista

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De ce îmi e frică? Sunt o parte din infinit.
Sunt o parte din marea forță a întregului,
o lume solitară, printre milioane de lumi,
o stea de mărimea-ntâi care se stinge ultima.
Triumf de-a trăi, triumf de-a respira, triumf de-a exista
triumf de a simți timpul curgând înghețat în vine,
de a simți șuvoiul mut al nopții
și de a sta în picioare pe stâncă în bătaia soarelui.
Calc pe soare, stau dreaptă, în picioare, pe soare,
nu știu altceva decât soarele.
Timp – care schimbi, timp – care nimicești, timp – care farmeci,
vii oare cu noi rețele de intrigi, cu o mie de șiretlicuri pentru a-mi oferi o viață
asemeni unui grăunțe, unui șarpe încolăcit, unui recif de mare?
Timp – ucigaș – înapoi!
Soarele-mi umple pieptul până la margine cu miere suavă
și-mi spune: stelele toate pieri-vor odată și totuși strălucesc fără frică!