Ingeborg Bachmann - Cântece în Exil VII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Înăuntru sunt ochii tăi fereastra
spre o țară, în care stau în limpezime.
Înăuntru e pieptul tău o mare,
ce mă trage spre afund.
Înăuntru e coapsa ta o punte
pentru corăbiile ce mi se întorc acasă
din prea lungi călătorii.
Fericirea emană o rouă de argint,
în care zac încătușat.
Înăuntru e gura ta un cuib pufos
pentru limba mea, pregătită de zbor.
Înăuntru carnea ta luminoasă ca pepenii,
dulce și nesfârșit de gustoasă.
Înăuntru sunt arterele tale calme
și pline stup cu aurul,
pe care lacrimile mele îl spăl
și care odată mă va înlocui.
Tu primești titluri, brațele tale cuprind bunuri,
care ție îți sunt oferite mai întâi.
Înăuntru picioarele tale nu-s nicicând la drum,
ci ajunse deja în zonele mele de catifea.
Înăuntru sunt oasele tale flauturi luminoase,
din care vrăjesc sunete,
ce vor îmbrobodi chiar moartea.

Ana Blandiana - Exil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Exil.
Pornesc în mine în exil,
Tu eşti patria mea
De care nu mai pot să mă apropii,
Tu eşti ţara în care m-am născut
Şi am învăţat să vorbesc,
Numai pe tine te cunosc în lume.
Prin ochii tăi am înotat de-atâtea ori
Ieşind pe mal cu trupul tot albastru.
De-atâtea ori am navigat prin tine
Pândind bolborositul prevestitor de hulă
Al sângelui în stare să mă înece-oricând.
Tu eşti partea mea de pământ,
Numai din tine ştiu să mă înalţ.
Stăpâne tu, împădurit
Şi semănat cu lacuri,
Ţinut pe care-l stăpâneam cândva
Şi-n care nu mai pot să mă întorc
Din mine, din străinătatea mea,
Lasă-mă noaptea să mă mai visezi,
Să-ţi trec prin somn legănător,
Lasă-te locuit de mine noaptea,
Ca genii morţi, de gândurile lor.

exil interior – Versuri.pro

Ingeborg Bachmann - Cântece în Exil VII

Ana Blandiana - Exil