Mircea Streinul - Exegeza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce mult de suflet am grijit!
În pajişti largi de cărţi l-am dus,
În toate crunt l-am ispitit
Şi fruntea-i poate sta în sus.
Dar ceasul ist’ mi-a amintit
De trup, pe care l-am lăsat
Să-ndure ploile trudit
Şi gerurile fără pat.
Plângea de frigul stelelor, îngenunchiat
Pe pragul uşii trupul frânt şi plin de răni deschise,
Râvnind la gestul care niciodată nu-l poftise
Cu sufletul să guste din tacâmul azurat.
Când largi amiezi desfăşurate-n vară semnalau
Că grânele s-or consuma-n incandescent fluid,
Sta trupul însetat şi bolnav, rezimat de zid –
Şi samariţi pe lângă dânsul nu treceau.
Era târziu
(L-al câtelea cântat, nu ştiu;
Dar dintre plante, mică oră
Se prevestea sonoră)
Când trupul, care-atât de mult a vrut să fie
În bună, drept, cu sufletul tovărăşie –
Pe piept cu lujer alb de stele a murit
Şi-a plâns atuncea sufletul, nedumerit.

exegeza – Versuri.pro

Mircea Streinul - Exegeza