exasperare – Versuri.pro

Stefan Banica JR. - Mă Calci Pe Nervi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mă calci pe nervi
Sari în sus un metru, sau un centimetru,
Cred că ți-e totuna când vezi un gândac,
Sperii toată casa, dărâmi și masa,
Și mergi înapoi parcă ești drac.

Refren: Mă calci pe nervi; Mă calci pe nervi;
Mă calci pe nervi; Mă calci pe nervi;
Și ce-i mai rău! E mai rău că nu observi!

Urli ca sirena, și faci ca balena,
Dacă apa-i rece când faci baie-n lac,
Știu că ești fricoasă, și supărăcioasă,
Faci ca toate astea pentru-un fleac.

Refren: Mă calci pe nervi; Mă calci pe nervi;
Mă calci pe nervi; Mă calci pe nervi;
Și ce-i mai rău! E mai rău că nu observi!

[Instrumental]

M-am săturat! M-am săturat!
Șterge-o imediat! Dacă nu, te bat!
Și-altă dată să observi, că Mă calci pe nervi!!!

Când faci de mâncare, și mai pui și sare,
Îți faci gura pungă dacă guști un pic;
Iar dacă pui ceapă, bei tone de apă,
Și nu îți mai trebuie nimic.

Refren: Mă calci pe nervi; Mă calci pe nervi;
Mă calci pe nervi; Mă calci pe nervi;
Și ce-i mai rău! E mai rău că nu observi!

Tu crezi despre tine, că ai unghii fine,
Și le dai cu ojă cel puțin un kil;
Să nu se ia lacu’! Mai că le ia dracu’!
Sau se fac pe tine proiectil!

Refren: Mă calci pe nervi; Mă calci pe nervi;
Mă calci pe nervi; Mă calci pe nervi;
Și ce-i mai rău! E mai rău că nu observi!

M-am săturat! M-am săturat!
Șterge-o imediat! Dacă nu, te bat!
Și-altă dată să observi, că Mă calci pe nervi!!! [*de 2 ori]

Ana Blandiana - Numărătoare Inversă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Când nu mai pot să suport
Încep să număr
(Dovadă că numerele sunt superioare
cuvintelor
Sau,
Dacă nu superioare,
Oricum mai ușor de suportat),
Încep să număr, deci:
Becurile, robinetele,
Copacii care se văd pe geam,
Creioanele de pe masă,
Trecătorii, pisicile de pe acoperișuri,
Apelurile telefonului.
Dar, mai riguroase decât cuvintele,
Numerele nu pot fi adunate de-a valma,
Cărți cu tomberoane de gunoi,
Claxoane cu vrăbii,
Trebuie ținută o contabilitate obositoare.
Al cărui singur merit e
Că nu produce
Dincolo de exasperare
Poeme.

A E Baconsky - Uși

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Exasperare și teamă, deși atât de liberi n-am fost
și poate că nu vom mai fi niciodată – dar ceasurile încep
să arate un timp care nu e al nostru, un timp străin,
și zilele ni le fură o inerție tiranică și e o ceață
plină de sunete roșii, fiecare din noi devine
un sunet străin.
Unde?
Căutând întunericul
găsești o lumină întoarsă, trepte reci, adevăruri
pietrificate și moarte.
Ostil.
Incognoscibil.
Între teamă și necunoaștere galeria strămoșilor
piere în perspectivă primindu-și necruțătoarea replică
a marelui
NU undeva într-o inversă istorie.
Cine
va mai veni și de ce nu vine odată, de ce
își anticipează prezența cu timpul de pe acuma trimis
să curgă în orologiile noastre și cu atâtea
anxioase presentimente?
Uși.
Am deschis pretutindenea
uși, în toți pereții, în toate zidurile taiarăm
nenumărate uși pe care doar un vânt acherontic
le izbește întruna.