evolutia – Versuri.pro

Subcarpaţi feat Omu Gnom - Viitorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Gnom]
Viitorul și-o arde old school, vine clasic și bine
Sare peste Carpe Diem cu clasă și mișcări fine
Rupe, f**e tot ce prinde și vinde
Prezentul la pachet prin tren
Sprinten printre
Multe stații, generații
Câteodată irațional în declarații
Îl înțeleg cei ce cred în el, ei ciudații
Talentații mai mereu pozitivi în fluctuații
Avem ani în spate, înghesuiți în rucsac
Din Subcarpați genetic cu spirit de luptă ghetto dac
Într-o lume rece nu ieși afară
În teatrul se păpuși și e imposibil să nu fii tras pe sfoară
Plus c-aici în junglă e-o scenă-n ghenă
Leu-i devalorizat, tre’ să-nveți să fii hienă
Ia-ți perna-n palme, nu sunteți în flegma foamei
Nu crezi c-ar fi momentul să jeli în jale
Cam ăsta-i decorul decorat de golani
Cu negru ca decola ancorat în volan
Ai răbdare, o să apară și rodul muncii tale
Să nu-ți fie frică de ziua de mâine, e o binecuvântare.

Refren:
[Bean]
Viitorul, întotdeauna a fost contestat
Viitorul, locul și natura s-au împreunat
Viitorul e soluție,
Întotdeauna-a avut nevoie de oameni ce cred în evoluție.
Viitorul, întotdeauna a fost contestat
Viitorul, locul și natura s-au împreunat
Viitorul e soluție,
Întotdeauna-a avut nevoie de oameni ce cred în evoluție.
Sărbătoresc viitorul, cinste strămoșii
Ăia de-au luptat cu adevărat pe moșii
Viitoru-i rezervat celor ce cred în el
Dar cum că evoluția se măsoară-n portofel
Sătul de conspirații deja sunt prea multe
Fac conspirația mea fără muți, fără mute
Suntem toți în munte copaci cu rădăcini
Ai văzut ce viituri când ne taie cretini
Avem nevoie de apă și de soare
Am fost mereu prieteni cu păsări călătoare
Să arătăm lumii ce avem de oferit
Să ne arborăm în munte să-l facem de neclintit
Oh, viitor, întotdeauna-i fost pe nedrept judecat
Executat
Avem nevoie de un popor educat
Dar să nu crezi tot ce ai fost învățat.

Refren:
Viitorul
Viitorul, întotdeauna a fost contestat
Viitorul, locul și natura s-au împreunat
Viitorul e soluție,
Întotdeauna-a avut nevoie de oameni ce cred în evoluție.
Viitorul, întotdeauna a fost contestat
Viitorul, locul și natura s-au împreunat
Viitorul e soluție,
Întotdeauna-a avut nevoie de oameni ce cred în evoluție.
Întotdeauna a fost contestat
Locul și natura s-au împreunat
Viitorul e soluție,
Întotdeauna-a avut nevoie de oameni ce cred în evoluție.

Tranda - Tranda - Evoluția

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu nu fac fluturii să zboare
Nu fac un soare, mai frumos când răsare
Nu fac un cer mai albastru
Decât îl vede fiecare
Nu pot să schimb o întâmplare
N-arunc un zâmbet dacă duma nu e tare
Nu vars o lacrimă decât dacă mă doare
Nu mă schimb, chiar dacă vremea-i schimbătoare
Și încerc să am răbdare cu oricine nu mai are
E doar esența tipului
Care a înțeles în ritmul lui
Valența timpului
Și a rămas prins în firu’ filmului
Și-o va predica oricui până la sfârșitu’ lui
Prin viață treci cu câteva schimbări
Prin viață treci cu multe întrebări
Așa că nu mai căuta răspunsuri până mori
Că prin viață n-o să treci de 2 ori.

Refren:
Spune-mi unde putem să mergem
Mai departe de aici
Suntem toți la fel, sub același cer
Dar atât de diferiți.

Eu nu pot să schimb lumea
Eu nu sunt Dumnezeu, eu n-am făcut lumea
El a făcut lumea, noi ne-am băgat p*la
Vine simplu: Banii învârt lumea
N-am vrut să fie așa fratele meu
Am vrut să fie bine, da’ bine vine greu
Și tot încerc, să fie bine mereu
De-asta am răbdare până și cu Dumnezeu
Și cred în ceru’ de deasupra
Cred în dragoste până mă lasă t***a
Cred altceva, însă nu cred barfa
Cred că pot să șterg orice cu cârpa
Adunați toate ambițiile
Și unește-le, iubește-ți toate visele, și îndeplinește-le
În viața asta că n-o să mai prinzi alta
Viața e ca ața: se rupe și gata!

Refren:
Spune-mi unde putem să mergem
Mai departe de aici
Suntem toți la fel, sub același cer
Dar atât de diferiți

Adrian Păunescu - Evoluția Speciilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Când ni s-a dat cuvântul, ni s-au luat aripile,
Zadarnic este dorul nostru după aripi,
Noi invocăm în lume aripi şi, pentru a convinge,
Trişti cheltuim cuvinte, îndureraţi de lipsa unor aripi.

Vrem să zburăm, vrem să trăim cu aripi,
Râvnim luxoase aripi, cerem ceţoase aripi,
Vrem aripi şi vrem aripi, vrem aripi şi vrem aripi,
Şi cheltuim cuvinte în goana după aripi.

Şi iarăşi cerem aripi, oricui îi cerem aripi,
Deşi când ni s-au luat aceste aripi
Ne-a fost cedat cuvântul,
Pe care îl trimitem după aripi.

Vrem să intrăm în aripi, să locuim în aripi,
Ni-i locul între aripi, acolo vrem să stăm,
Şi cheltuim cuvinte: vrem aripi, daţi-ne oricăruia din noi
Pentru această viaţă câte un stol de două aripi.

Departe, între aripi, se-ntemniţează păsări,
Cu câte două aripi, plictisindu-se de zbor;
Şi căutând terenul pe care să se-aşeze,
Lor de cuvântul izgonit de aripi le e dor.