evadare din realitate – Versuri.pro

Metallica - Evadare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Evadare.
Nu simt durere, dar viața mea nu e ușoară
Știu că sunt propriul meu prieten
Nu-i pasă la nimeni, dar sunt mult mai puternic
Voi lupta până la sfârșit
Pentru a scăpa de lumea reală și-atât de falsă
Destin neatins
Nu trebuie să fiu prins într-un cerc fără sfârșit,
Inelul stupidității.
Sunt de unul singur, pentru a fi liber
Una cu mintea mea, ei pur și simplu nu pot vedea
Nu am nevoie să aud lucrurile spuse de ei
Viața e a mea și o trăiesc cum vreau.
Violează-mi mintea și distruge-mi sentimentele
Nu-mi spune ce să fac
Nu-mi mai pasă acum, căci sunt de partea mea
Și pot să văd prin tine
Îmi hrănești creierul cu așa numitele tale standarde
Cine a spus că n-am dreptate??
Nu te mai încadra în tiparele altora
Și vei putea vedea prin ceață.
Privește-i cum încearcă să mă judece
Nici lanțurile nu pot doborî
Viața e a mea și o trăiesc cum vreau!

Charles Baudelaire - Charles Baudelaire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iubita era goală și, ca pe plac a-mi fi,
Avea pe dânsa numai sonorele-i podoabe
Care-o făceau de nurii ei toți a se trufi
Ca-n zilele lor bune-ale maurilor roabe.
Când ea, dansând, stârnește un clinchetit sprințar,
O lume sclipitoare: metal și piatră fină
Mă-ncântă, fiindu-mi scumpe acele lucruri doar
Unde lumina-n voie cu sunetul se-mbină.
Acum era culcată, cerându-mi dezmierdări,
Și-i surâdea alene, în dulcea-i semeție,
Iubirii mele care, asemeni unei mări
Tălăzuia spre trupu-i ca spre-o faleză vie.
Mă țintuia cu ochii, ca tigrul îmbânzit,
Pe când tot lua, molatic, mereu o altă poză
Și aerul său lubric, candorii adăugit,
Sporea cu noi încânturi a ei metamorfoză.
Și brațele și coapsa și șoldul ei calin
Ca lebăda când trece pe-o apă-ntunecată
Se răsfrângeau alene în ochiul meu senin,
Și pântecul și sânii, a viei mele roadă.
Și, mai seducătoare decât un demon chiar,
Îmi ispitea iar duhul ce-n tihnă îmi fusese.
Și-l tulbura acolo, pe stânca de cleștar
Unde senin și pașnic acesta se pusese.
Mi se părea că-ntr-însa se reunesc deplin
Ale-Antiopei șolduri c-un bust de june-n floare,
Iar talia-i arată ce largă-i la bazin,
Superb rima și fardul cu-a tenului culoare.
-Și lampa, resemnată să moară, s-a fost stins,
Doar focul da lumina-i ca gata de-a se frânge
Și când lăsa să-i scape un suspinat aprins
Tot corpul ei de ambră îl inunda cu sânge

René Char - 180

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E ora când ferestrele evadează din case pentru a se aprinde la căpătâiul lumii, unde ... →