Strofa a doua:
Cu luna am plecat departe de toate
Rămâi cu al tău soare, să te ardă zi și noapte,
Vrei fapte nu cuvinte că și tu te-ai săturat
Să vezi starea de rău, da, când te simți abandonat
Am ajuns disperat, nu mai știu nici să iubesc,
Poate eu sunt de vină și câteodată mă căiesc,
Cred că o să înnebunesc, nu vreau ca cineva să audă
Deși pare ciudat, ploaia parcă nu mă udă
Cu nervi de stâncă, peste toate o să trec
Am văzut multe-n viață, câteodată chiar nu înțeleg,
De ce vreau să-mi înec în băutură amarul și trecutul
Fără tine să iau de la capăt din nou începutul
Și dacă pornesc cu stângul, există a doua șansă
Noi doi am avut-o, da tu ai vrut să fie arsă
Ce era de reparat, parcă mai rău s-a stricat
Toate merg pe dos nu vezi? Îți zic eu că s-a terminat!