Triumful e al vostru. Acei ce nu văd încă,
Că-n voi palpita dorul unui popor întreg
și-n glasul vostru strigă durerea lui adâncă,
Vor înțelege mâine ce astăzi nu-nțeleg.

Întuneci pământul pustiitoarea gloată,
Și spargă, devasteze în oarba ei mânie,
Lăcașuri și biserici: omoare iar la roată
Pe marii noștri preoți – ei iarăși or să-nvie.

Căci veșnică-i Dreptatea și veșnici sunt martirii
Cari-și jertfesc viața pentru triumful ei.
În zbuciumul de lupte și-n noaptea asupririi
Renasc semănătorii eternelor idei!

Nu, nu-i mormânt în care al nostru neam să-ncapă;
Adânc și larg deschidă-l vrăjmașii tăi, Române, –
S-or prăvăli într-însul acei cari ți-l sapă:
Furtunile rup norii și soarele rămâne!

Soldați viteji și preoți, târâți în judecată
Pentr-o idee sfântă, azi lumea vă privește;
Ca pe un model de jertfă popoarele v-arată,
și dragostea obștească în jurul vostru crește.

Stați drept sublimi apostoli căci fruntea vi-i senină.
Lăsați inchizitorii să-și facă datoria;
Vedea-veți scris pe ziduri cu slove de lumină
În temnițele voastre: Trăiască România!