Vorbește regele.
Nu știu ce rune a însemnat fierul pe piatră
Dar cuvintele mele sunt acestea:
Sub bolta cerurilor eu am fost Hengist mercenarul.
Mi-am vândut forța și curajul regilor
Din ținuturile dinspre asfințit ce se învecinează
Cu marea care se numește
Războinicul Înarmat cu Lance,
Dar forța și curajul nu îngăduie
Să fie vândute de oameni,
Și astfel, după ce i-am înjunghiat la Miazănoapte
Pe vrăjmașii regelui britan,
I-am luat lumina ochilor și viața.
Îmi place regatul pe care l-am cucerit cu spada;
Sunt râuri bune pentru corăbii și pentru năvoade
Și veri lungi
Și pământ pentru arat și pentru conacuri
Și britani ca să-l lucreze
Și orașe de piatră pe care le vom umple
De jale
Fiindcă sunt locuite de morți.
Știu că pe la spate
Britanii îmi spun trădător,
Dar eu am rămas credincios vitejiei mele
Și nu mi-am încredințat spada altora
Și nici un om n-a cutezat să mă trădeze.