Acela-i mai deșert, vezi bine,
Care cu totu-i plin de sine.

Ca să devii poet vreodată,
Din simplu gazetar, nu-ți este destinat:
Să-njuri, să minți, să lingi – și toate deodată,
Cred că e mult prea complicat.

Scriitorului P..
Eroul tău drept tăntălău apare
Când vrea doar fericirea-nadins,
Iar spre final adoarme-atât de strâns,
Încât căscatul mai să ne omoare.

Să cerți pe mincinos, să râzi de omul prost
Și cu femeia să te cerți – e ca și cum
Să cari apa cu ciurul. N-are rost!
De toate trei, o, Doamne, păzește-ne oricum.

Doctorul Damon mult a lăcrimat
După-un amic ce-l părăsi pentru vecie.
Nu pentru că cel drag a decedat,
Dar că amicul nu-i întoarse datoria!