Mă laud… Sunt Emvaice, yo nu sunt Laur,
Tezaur… Sunt ca platina, nu aur,
Balaur… Ca zodie gemeni, nu sunt taur,
Ghici cine? – Sunt mc, nu Hipocentaur.

Mic poet, băiat inteligent
Scuip rimele cu foc pe rând, de zici că-i vechiul testament.
Am un simț că simt ceea ce simți și tu
Și știi nu-mi pasă de ceea ce cred restul,

Destul, prea obosit ca să lupt până la capăt
În căutarea cheii ce va deschide acest lacăt,
E calea pe care eu voi păși cu siguranță,
Sper să-mi fie bine, dar până atunci…
Eu fac muzică!
Îmi scriu viața pe hârtie, de la mic la mare mă ascultă și mă știe
Că fac muzică!
Nicidecum nu mă vei opri, din muzică trăiesc eu zi de zi…

Îmi place soarele doar dimineața,
Când mă trezesc razele ce-mi luminează fața,
Îmi place ceaiul, dar nu la plic,
Știi că prefer ceai verde, adică magic…
Sunt procreat, creat să iubesc ura,
Popular nu mă alină, yo-mi bag ****,
Ascultă-mi vocea și stai chill, fii pe felioara,
Simte ritmul Underground, muzica-i comoară…

Iubesc verdele, că-mi spală petele
De pe peretele negru imaginar, un joc bizar, râd…
Și-atunci când cânt, cad în stare psihică,
Va rog fără critică, nu halesc politică…

Rămân același eu – Emvaice, mami sunt plecat de-acasă,
Mii doar de-atâ privire, această distanță
Ne doboară, dar nu-i nimic, nu mă complic
Ne vedem iarăși acasă, dar până atunci…
Eu fac muzică!
Îmi scriu viața pe hârtie, de la mic la mare mă ascultă și mă știe
Că fac muzică!
Nicidecum nu mă vei opri, din muzică trăiesc eu zi de zi…

Sincer recunosc, nu-s genul felingos ca Eminescu,
Îndreaptă-ți privirea, ce vezi tu?
Stop, destul să-mi otrăvesc sufletul și mintea,
În mod normal am nevoie de doctor.
Când vine noaptea, mai bine tu închide ochii,
Să nu vezi fiarele, ce te urmăresc ca lupii…
Am obosit să scriu despre toate astea,
Dar ăsta-mi e destinul și cu asta basta!

Eu fac muzică, nu e folclor de nostalgie,
Iubește-mă așa cum sunt, sunt unul dintr-o mie,
Ce versuri scrie, pentru tine rând de rând,
Bagă la cap frățică, în fața ta eu sunt sfânt!
Nu se explică prin vorbe, se aude și se simte,
Muzica asta-i cam bolnavă, acum o doare cică.
Nu am ce-i face, decât să închid acest capitol,
La revedere, ne mai auzim desigur!.
Eu fac muzica!
Îmi scriu viața pe hârtie, de la mic la mare mă ascultă și mă știe
Că fac muzică!
Nicidecum nu mă vei opri, din muzică trăiesc eu zi de zi…