Refren:
Ce se întâmplă, ce se întâmplă, tată?
De ce te cerți cu mama, nu vezi că e speriată?!
Tremură, tată, tu ai lacrimi în ochi,
Sunteți la-nceput, ar trebui să vă sorbiți din ochi.
De ce sunteți crispați, situația mă omoară.
Nu-mi face bine deloc, sper să fie ultima oară.
Doare tare, încetați amândoi,
Poate situația s-ar schimba dacă-ș fi lângă voi.

Strofa 2:
A noua săptămână au vorbit de-un doctor,
Iar ăsta micu’ credea că-i vorba de-un control.
Ea n-are grijă de el, plânge, bea, fumează
Și-i face rău ăstuia mic, da’ ce mai contează?
Și e optimist c-azi au ieșit la plimbare,
E tristă și tremură, sufletul o doare.
Tot drumul a vorbit cu el, i-a cerut iertare,
Își mângâie burtica și el se bucură tare.
Se sperie când îi spune că nu vor mai vorbi,
Că vor intra într-o cameră și se vor despărți.
„Cum să ne despărțim?! Încă nu sunt pregătit!
Ai grijă de mine, mama, încă sunt mic!”
Un bărbat se apropie: „Totul va fi bine!”
„Dar nu va fi așa, simt că n-o să fie bine!
Mami, te rog, ajută-mă, mă doare…
Te implor, mami, nu-l lăsa să mă omoare…”

Refren:
Ce se întâmplă, ce se întâmplă, tată?
De ce te cerți cu mama, nu vezi că e speriată?!
Tremură, tată, tu ai lacrimi în ochi,
Sunteți la-nceput, ar trebui să vă sorbiți din ochi.
De ce sunteți crispați, situația mă omoară.
Nu-mi face bine deloc, sper să fie ultima oară.
Doare tare, încetați amândoi,
Poate situația s-ar schimba dacă-ș fi lângă voi