elisabeth – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png elisabeth – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Anne Sexton - Elizabeth Gone https://versuri.pro/anne-sexton-elizabeth-gone https://versuri.pro/anne-sexton-elizabeth-gone#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=1906 →]]> Tu stai în cuibul tău real,
Dincolo de amprenta degetelor mele nervoase
Unde au atins capul în mișcare;
Bătrânul tău piele, respirația plămânilor,
Copilul gros scurt pe măsură ce te-ai uitat în ultima clipă
În fața mea plângând peste patul uman,
Și undeva ai strigat, lasă-mă să mă lași să plec.
Tu stai în cutia ultimei tale morți,
Dar nu tu, nu în sfârșit tu.
Ei și-au umplut obrajii, am spus;
Această mână de lut, această mască a lui Elizabeth
Nu sunt adevărate. Din interiorul satinului
Iar pieptenul acestui pat inuman,
Ceva a strigat, lasă-mă să mă lași să plec.

Mi-au dat cenușă și cochilii osoase,
Răcnind ca niște tărtăcuțe în urne de carton,
Răcnind ca niște pietre pe care cuptorul lor le-a mai bine.
Te-am așteptat în catedrala vrăjilor
Și te-am așteptat în țara celor vii,
Totuși, cu urna încoronată la pieptul meu,
Când ceva a plâns, lasă-mă să mă lași să plec.
Așa că ți-am aruncat ultimele cochilii osoase
Și m-au auzit strigând pentru aspectul vostru,
Fața ta de mere, simpla creșă
Pe brațele tale, mirosul de august se miroase
Din pielea ta. Atunci ți-am sortit hainele
Iar iubirea pe care o aveai, Elizabeth,
Elizabeth, până ai plecat.

]]> https://versuri.pro/anne-sexton-elizabeth-gone/feed 0