electrocutare – Versuri.pro

Seby - Cea Din Urmă Zi a Unui Condamnat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E încă frig afară, aburul iese din gură,
Metalul parcă taie pielea, vântul formează încă o dură.
Dar el transpiră, și este cuprins de frică,
Șansa lui de a trăi este din ce în ce mai mică.
Gândul lui străbate mintea, gândul i-a distrus capul
Gândul a făcut să nu mai fie el, l-a făcut să fie altul
E condamnat la moarte sigur, că a luat o viață
E aruncat într-o celulă singur și vede totul în ceață
Fiecare crăpătură din perete-l pune la pământ
Fiecare gând îi spune: Frate, tre’ să lupt
Mâncarea deja începe să nu mai aibă gust
Același gând îi spune: Frate, cine m-a pus?
E singur vorbește el cu el, răspunde tot el
Întrebarea o pune el iar argumentu-l aduce tot el
Scrie ultimele cuvinte pe-o foaie mototolită
Scrie și se roagă pentru fiica lui iubită
Pune degetul în rană și pictează pereții
Știe că mâine va vedea ochii morții
M**ții frate, cine m-a pus să-i dau în cap?
Cine m-a pus ca să mă bat? Cine m-a pus un condamnat?
Noaptea trece greu, luna veghează la fereastră
El scrie-n continuare pe pereții care îl apasă
Sângele-i curge de pe umăr, picături mici pe picior
Ultimele cuvinte sunt: Mâine am să mor!
Și se pune într-un colț, privește la cer
Se gândește la cel care-l va judeca sus în cer
Stelele parcă-i formează mormântul de veci
Camera a devenit cavoul în care simți că te-nneci
Șobolani mănâncă din mâncarea rămasă în castron
Frigul îl cuprinde și se gândește: Poate pot să dorm
Închide ochii și vede un copil care se joacă
E fiica lui care îi spune simplu „TATA”
Și deschide ochii, e transpirat, e plin de lacrimi
Și se ridică și se-ngrozește că e plin de patimi
Mai are 12 ore în coșmarul pe care l-a creat
Asta înseamnă 12 ore de nebunie la el în cap
Întunericul îl acoperă, și începe să-l conducă
Da cu pumnii în pereți, oare cu cine se luptă?
Și-atunci vede ce-a desenat, și ce și-a imaginat
Cade în genunchi, mental este extenuat
Și-atunci vede în gaura din perete un ochi care-l privește
Și se gândește oare, oare cine mă privește?
Dar nu e nimeni, doar el a văzut
Și țipă disperat: M***ții de ochi ai dispărut!
Gardianul intră și spune că este timpul
El vede un diavol, care face cu el pe tampitul
Îngerii au dispărut, de tot din peisaj
Singurul rămas e cel pentru care a lăsat mesaj-
Și se pune pe scaun, mâinile-i sunt legate
Picioarele la fel, iar pe cască scrie LIBERTATE
Vede un geam fumuriu, în spate știe ce e
Niște fețe dubioase dar pline de zâmbete
Și a pornit scaunul și l-a electrocutat
Cei care-au făcut asta fac parte din statul democrat
Asta nu a fost o poveste plină da c***t,
A fost cea din urmă zi a unui condamnat.

Cladyboss feat Versuri - Condamnatul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E încă frig afară, aburul iese din gură,
Metalul parcă taie pielea, vântul formează încă o dură.
Dar el transpiră, și este cuprins de frică,
Șansa lui de a trăi este din ce în ce mai mică.
Gândul lui străbate mintea, gândul i-a distrus capul
Gândul a făcut să nu mai fie el, l-a făcut să fie altul
E condamnat la moarte sigur, că a luat o viață
E aruncat într-o celulă singur și vede totul în ceață
Fiecare crăpătură din perete-l pune la pământ
Fiecare gând îi spune: Frate, tre’ să lupt
Mâncarea deja începe să nu mai aibă gust
Același gând îi spune: Frate, cine m-a pus?
E singur vorbește el cu el, răspunde tot el
Întrebarea o pune el iar argumentu-l aduce tot el
Scrie ultimele cuvinte pe-o foaie mototolită
Scrie și se roagă pentru fiica lui iubită
Pune degetul în rană și pictează pereții
Știe că mâine va vedea ochii morții
M**ții frate, cine m-a pus să-i dau în cap?
Cine m-a pus ca să mă bat? Cine m-a pus un condamnat?
Noaptea trece greu, luna veghează la fereastră
El scrie-n continuare pe pereții care îl apasă
Sângele-i curge de pe umăr, picături mici pe picior
Ultimele cuvinte sunt: Mâine am să mor!
Și se pune într-un colț, privește la cer
Se gândește la cel care-l va judeca sus în cer
Stelele parcă-i formează mormântul de veci
Camera a devenit cavoul în care simți că te-nneci
Șobolani mănâncă din mâncarea rămasă în castron
Frigul îl cuprinde și se gândește: Poate pot să dorm
Închide ochii și vede un copil care se joacă
E fiica lui care îi spune simplu „TATA”
Și deschide ochii, e transpirat, e plin de lacrimi
Și se ridică și se-ngrozește că e plin de patimi
Mai are 12 ore în coșmarul pe care l-a creat
Asta înseamnă 12 ore de nebunie la el în cap
Întunericul îl acoperă, și începe să-l conducă
Da cu pumnii în pereți, oare cu cine se luptă?
Și-atunci vede ce-a desenat, și ce și-a imaginat
Cade în genunchi, mental este extenuat
Și-atunci vede în gaura din perete un ochi care-l privește
Și se gândește oare, oare cine mă privește?
Dar nu e nimeni, doar el a văzut
Și țipă disperat: M**ții de ochii ai dispărut!
Gardianul intră și spune că este timpul
El vede un diavol, care face cu el pe tampitul
Îngerii au dispărut, de tot din peisaj
Singurul rămas e cel pentru care a lăsat mesaj-
Și se pune pe scaun, mâinile-i sunt legate
Picioarele la fel, iar pe cască scrie LIBERTATE
Vede un geam fumuriu, în spate știe ce e
Niște fețe dubioase dar pline de zâmbete
Și a pornit scaunul și l-a electrocutat
Cei care-au făcut asta fac parte din statul democrat
Asta nu a fost o poveste plină de parpalaci,
A fost cea din urmă zi a unui condamnat.