https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/eugenio-montale-educatia-intelectuala https://versuri.pro/eugenio-montale-educatia-intelectuala#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55273 →]]> Marele acoperiș où picoraient des focs
este o imagine idilică a mării.
Astăzi linia orizontului e întunecată
și țărmul clocotește ca oala pe foc.
Când pe-aici treceau marile locomotive,
Bellerofon, se numeau, și Orion,
formele toate apăreau lichide
din tinerețe prea multă și vântul
cel mai turbat era mângâiere.
Un băiat cu părul zbârlit se-ntreba
dacă omul era anume făcut sau aiurea,
dacă lapsus era sau izbândă… și a cui?
Dacă-ntâmplarea venea ca fapt posibil
atunci vrere nu-i decât într-un creier.
Și ce minte universal poate
să nu țină seama de noi? Era o dilemă
de rezolvat (nu pentru cei inocenți).
Spuneau Garanții că bătrânul logos
era totuna cu mușchii fochiștilor,
cu aburii înecăcioși de cărbune,
cu urletele motoarelor, cu tic-tacul
aproape dactilografic al Zării pierdute.
Și băiatul cu părul zbârlit nu știa
dacă în mare să sară și iute să-noate
ca și când adevărat ar fi că o baie
nu faci de două ori într-o aceeași apă.
Dar apoi băiatul cu părul zbârlit,
nu mai era un copil dacă alături de el se nășteau
Himerele, larvele unei lumi dinainte,
ochi de clar-văzători și cei ai smintiților,
chipurile înțelepților, ale celor ce-avură un
nume
și care-l pierdură, Sfinții și prințul
nebunilor, acela care și-a pus sărutul pe botul
unui cal de povară și de-atunci a fost oaspe
al unei luminoase bezne.
Și-a trecut multă vreme.
Apoi cu toate s-au schimbat. Și chiar marea
mai rea s-a făcut. Acum văd
năpraznice-asalturi la diguri, nu-și mai pune
zorzoane de vele, nimic nu mai acoperă,
nici măcar pe sine.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-educatia-intelectuala/feed 0