I. Sir Peter, îndrăznesc să te dezamăgesc,
Te rog să mă-nțelegi ca-ntotdeauna,
M-ai învățat ca să urăsc minciuna
Și de aceea îți mărturisesc:

Refren: Nu te supăra, iubesc pe altcineva
Și cred că am găsit și fericirea
Am dăruit unui alt om iubirea
Să nu mă cerți, mai bine să mă ierți!

II. Am văzut cât e de tristă renunțarea,
Am aflat ce-nseamnă resemnarea
Atâta îmi doresc – doar să iubesc
Iar când văd în jurul meu numai minciună
Și când știu că altceva vor toți să-ți spună
Iubirea m-am jurat s-o ocrotesc!

Refren: Mă mai gândesc la dumneata
Care-ai trecut ca o vacanță,
O amintire de romanță
Și-aș vrea să-ți spun ceva..

Mă mai gândesc la dumneata,
Grăbită umbră trecătoare
Dar cum să-ți dau de veste oare
Cât mă gândesc la dumneata?!

I. Văd prin oraș pași lângă pași
Pe asfaltul frunzelor de-aramă
Și mă gândesc poate-ntâlnesc
Și pașii ce vreau să-i opresc..

Refren: Căci mă gândesc la dumneata,
Grăbită umbră trecătoare
Dar cum să-ți dau de veste oare
Cât mă gândesc la dumneata?!

La, la, la, la, la, la.

Recitat: Mă mai gândesc la dumneata,
Grăbită umbră trecătoare
Dar cum să-ți dau de veste oare
Cât mă gândesc la dumneata?!

I. Văd prin oraș pași lângă pași
Pe asfaltul frunzelor de-aramă
Și mă gândesc poate-ntâlnesc
Și pașii ce vreau să-i opresc..

Refren: Căci mă gândesc la dumneata,
Grăbită umbră trecătoare
Dar cum să-ți dau de veste oare
Cât mă gândesc
Cum mă gândesc la dumneata?!