Verse 1:
Eu pot să scriu un eseu
Despre cum Dumnezeu
Nu observă mereu
Că se consumă la greu
Ori vede, dar și el e-n doliu
Cu Satana-mparte polii
Sub sutană procurorii
Scapă tații și feciorii.
Moșu-aduce în sac bombonică, bezea
Copiii au în ruczac tot ce-i foarte nelizea
Dar cine-i vinovat? Grădinița din sat?
Unde-i paznicul beat? Părinții care-au plecat.
Cât vinovat, ajung oricum la mine
Uneori nu fac, deși pot să fac bine
Uneori nu trag, deși puțin rămâne
Nu te supăra, da-i tot așa la tine.
Nu știi biștari, tu știi muștar
Te știu puștani, tu știi mișcări.

Verse 2:
Nu-s eu mare culinar, dar cred că e prea multă sare
În orașul ăsta alb nu numai străzile-s murdare
Linguri, conștiințe, drumuri, lingăi, vene, bonguri, fumuri
Telegrame și colete – comandați – avem di tăti!.
Ascunde-n babe de omăt să nu vadă poliția
Bacul la geo pe cinci, dar știu geolocația
Botișorul tău îl lingi, apoi cauți o soluția
Nahuia acu te plângi, tu dar era krutoi pațan!.
Ori nu, ori da
Prin pori, prin parc
Prin flori, tufari
Prin guri himari
Prin străzi hipari
Prin bani primari
Prin gări școlari
Prin ochi coșmar.
Chorus: