Mă doare țara mea așa de tare
Că nici nu știu de pot să mai suport,
Însă ea știe cât de tare doare
Și cât de mare este durerea ce i-o port!

Aș vrea să plângă pe umărul meu slab,
Să știe că-i sunt sprijin cât pot, așa puțin
Și să-i port steagul murdar de sânge alb,
Și-n locul ei să beau paharul cu venin!

Și cred că știe că eu mai sunt român
Și-n românește simt că-i țara mea,
Nu pot să plec, așa că mai rămân,
Dar n-aș pleca de-aici nici de-aș putea!

Mă doare tare țara, simt că e pe ducă,
Mulți din fiii ei rănit-o-au de moarte,
În pântecele ei timpul i se usucă,
Nu mai are vlagă să meargă mai departe!

Ea știe despre mine că lacrima-i mă doare
Și nu pot să-i mai apăr numele frumos,
Îmi dă lacrima ei să pot sta în picioare,
Și-mi dă durerea ei să mă ridic de jos!