R :
M-am jurat de mii de ori
Mai râzând, mai plângând
Că am să fug de dragoste
Ca de pacoste
Și credeam că eu n-am să pățesc
Cum am putut să m-amăgesc?
Și de ce?
Și de ce? Te iubesc?

(Oof! Vai! Oof!
Mai tata!).
Cum am ajuns să te iubesc?
Nici până azi nu știu
Acum degeaba mai vorbesc
Că tot e prea târziu.
De ce n-am luat-o pe alt drum?
Să scap de ochii tăi.
De ce mă-ntorc la ei și-acum
Și-acum când știu
Că au fost atât de răi?

R :
Mă întreb de mii de ori
Mai râzând, mai plângând
Cum n-am fugit de dragoste
Ca de pacoste.
Dar un alt răspuns tot nu găsesc
Cred c-am ajuns să te iubesc.
Pentru că..
Pentru că..
Te iubesc!
Cum?
Enorm!

Mai lasă-te de iubit
Că vremea ți-a cam trecut,
Câte mândre ai avut
Nici naiba nu le-a știut,
Copiii mari ți-au crescut,
Păru-n cap ți-a-ncărunțit,
Iubește numai o mândră,
„Nan-al meu, privire blândă”!.

Eu, neicuță, am dreptate,
Nu se mai poate cu șapte,
Spune la ce te gândești
Oftezi și te răcorești,
Nu ofta și nu te teme
Toate merg pân’ la o vreme,
Dacă n-o fi nan-așa
Om trăi și om vedea.

Refren:
Ai da tot să fii băiat
Să colinzi noaptea prin sat,
Să iubești mândre la rând,
Dar să nu te ții căit.